Tot mai multe sunt mărturiile credincioșilor care, după ce au cerut ajutorul Fecioarei Maria prin intermediul novenei „Maria care dezleagă noduri”, au primit beneficii și grații spirituale. Multe persoane au experimentat în mod concret „dezlegarea” acelor noduri care provoacă durere și suferință și pentru care i-au cerut cu umilință Mariei ajutor, asemenea unei mame iubitoare și grijulii față de proprii fii aflați în dificultate. De când a fost ales Papa Francisc, această devoțiune a devenit imediat foarte populară și dragă credincioșilor din întreaga lume.
Ce este o novenă? Novena este o rugăciune specială pe care credinciosul o îndreaptă spre Dumnezeu, timp de nouă zile consecutive, cerând mijlocirea specială a Fecioarei Maria, a unui sfânt patron, a arhanghelilor sau a îngerilor păzitori. De asemenea, se obișnuiește să se facă novene ca și pregătire pentru marile sărbători liturgice, cum ar fi Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Rusaliile, sau în apropierea altor solemnități importante. Originea acestei practici se referă la cele nouă zile dintre Înălțare și Rusalii, când ucenicii, au rămas în rugăciune în așteptarea Spiritului Sfânt. (Cf. Lc 24, 49; Fap 1, 4). Credinciosul care se pretează a începe o novenă o face a-I cere ajutorul lui Dumnezeu într-o situație particulară de suferință pentru sine sau pentru cei dragi. O novenă larg răspândită este aceea pentru sufletele celor adormiți și pentru sufletele din Purgatoriu, potrivit unei uzanțe pe care o găsim în Vechiul Testament, când Iuda Macabeul împreună cu oamenii săi au oferit o „jertfă expiatorie” pentru soldații căzuți în luptă (cf. 2Mac 12, 38-45).
De ce o Novenă către Maria, care dezleagă nodurile? Când Cardinalul Bergoglio de atunci a început să răspândească imaginea Mariei care dezleagă noduri în dieceza sa, preotul argentinian Juan Ramon Celeiro, în 1998, a scris pentru credincioșii săi din parohie prima novenă a Mariei care dezleagă nodurile și a obținut în 2008 aprobarea pentru tipar din partea Arhiepiscopului de Paris. Novena s-a răspândit în diferite părți ale lumii, iar astăzi este tradusă în mai multe limbi în diferite versiuni. Prin intermediul acestei Novene se cere mijlocirea Mariei, astfel încât să se poată dezlega un anumit nod care provoacă o suferință mare. Nodurile sunt mici și mari „cruci” ale vieții, sunt păcate, boli ale sufletului și ale trupului, situații de diviziune, dificultăți în a accepta voința lui Dumnezeu, dificultăți în viața de zi cu zi (familie, muncă, relații personale, greutăți economice și sociale, nedreptăți și umilințe, incapacitatea de a ierta și de a iubi etc.).
Ce înseamnă să te rogi o novenă? Acest lucru reprezintă o modalitate de a urma sfatul lui Isus care îi invita pe ucenici „să se roage totdeauna și să nu-și piardă nădejdea” (Lc 18, 1), asemenea văduvei din Evanghelie care, cu mare insistență, se ruga judecătorului să-i facă dreptate față de potrivnicul său (cf. Lc 1, 1-8). Pentru a face acest lucru, pentru o rugăciune cu adevărat eficientă, sunt necesare unilința, răbdarea și perseverența, împreună cu conștientizarea faptului că Dumnezeu ascultă rugăciunile poporului Său.
Cum se face novena? Rugăciunea novenei este strâns legată de rugăciunea Rozariului. Timp de nouă zile consecutive, credincioșii vor recita Rozariul impreună cu rugăciunile novenei către Maria care dezleagă nodurile. Se începe cu semnul Crucii și cu actul de părere de rău pentru a-i cere iertare lui Dumnezeu pentru propriile păcate și pentru a pregăti sufletul pentru rugăciune. Apoi se face rugăciunea „Cerere către Maria care dezleagă nodurile” (se poate recita și la final), și se începe Rozariul cu misterele corespondente zilei. După primele trei decade ale Rozariului se recită rugăciunea „Meditația primei zile” (apoi a doua, a treia și așa mai departe...) și se continuă cu ultimele două decade ale Rozariului. La sfârșitul celui de-al cincilea mister se recită „Bucură-te Regină”. Această schemă este un ajutor pentru rugăciune și nu este ceva de neschimbat. Practica externă nu este la fel de importantă ca dispoziția interioară a credinciosului, care poate modela în mod liber rugăciunea, fără teama de a invalida eficacitatea devoțiunii.
Care este atitudinea potrivită pentru o rugăciune eficace? În rugăciune este important să ne asumăm o atitudine corectă, evitând două extreme: superstiția și neîncrederea. Atitudinea superstițioasă este aceea care ne conduce să luăm în considerare recitarea unei rugăciuni asemenea unei practici de tip „magic” care potolește setea zeilor. În felul acesta devoțiunea devine un instrument care încearcă să-l convingă pe Dumnezeu să ne satisfacă cererile. Această atitudine era condamnată de profeții Vechiului Testament. Și Isus o invită pe femeia samarineancă (In 4, 1-42) la o rugăciune „în spirit și adevăr”, dincolo de poziția geografică aleasă pentru închinarea externă. Atunci când „litera” prevalează asupra „spiritului” rugăciunea devine mecanică și pierde amploarea cererii încrezătoare.
Cea de-a doua atitudine de evitat este aceea a neîncrederii, a suspiciunii față de utilitatea unei novene, a devoțiunii sau a recitării Rozariului. Se poate întâmpla ca rugăciunea novenei să fie făcută cu o inimă obosită, fără a-i da importanța cuvenită, punând la îndoială eficacitatea acesteia. A avea dubii asupra eficacității rugăciunii înseamnă a pune la îndoială puterea Spiritului Sfânt și - în ultima instanță - puterea iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu. Isus, în Evanghelii, nu face minuni acolo unde lipsește credința (Mt 13, 58), ci acolo unde găsește credința, transformând situațiile de credință și de moarte cu realități noi, radical înnoite, așa cum i-a spus surorii lui Lazăr: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea mărirea lui Dumnezeu?” (In 11, 40).
Schema propusă pentru novenă:
- semnul Crucii
- actul de părere de rău
- rugăciunea către Maria care dezleagă nodurile
- Rozariul: primele trei mistere
- rugăciunea corespunzătoare zilei
- Rozariul: ultimele două mistere
- Bucură-te Regină
- rugăciunea finală
Traducere: Liviu Ursu
