Adu-ţi aminte, Doamne, de David
Și de toate ostenelile lui,
Când s-a jurat Domnului
Celui puternic a lui Iacob i-a făgăduit:
„Nu voi intra în cortul în care locuiesc,
Nu mă voi întinde pe patul odihnei mele,
Nu voi da somn ochilor mei
Nici odihnă pleoapelor mele,
Până nu voi fi aflat un loc Domnului,
O locuință Celui Puternic al lui Iacob”.
Iată, am aflat că era în Efrata
Am găsit-o în ţarina lui Iaar.
Să intrăm în locuința Lui,
Să ne prosternăm în locul picioarelor Lui.
Scoală-Te, Doamne, la locul odihnei Tale
Tu și arca puterii Tale.
Preoţii Tăi să se îmbrace în dreptate
Și să se bucure credincioșii Tăi.
Din dragoste pentru David, robul Tău,
Nu întoarce faţa unsului Tău.
Domnul i-a jurat Domnului:
Promisiunea de la care nu se întoarce:
„Rodul pântecelui tău
Îl voi pune pe tronul tău!
Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
Și poruncile pe care le voi învăța
Și fiii lor pe vecie
Vor ședea pe tronul tău”.
Da, Domnul a ales Sionul,
L-a dorit ca locuinţa Sa:
„Acesta va fi locul odihnei mele pentru totdeauna,
Aici voi locui, pentru că am l-am vrut.
Voi binecuvânta toate roadele lui,
Voi sătura cu pâine pe toți săracii săi.
Voi îmbrăca cu mântuire pe preoții săi
Credincioșii lui vor tresălta de bucurie.
Acolo voi face să răsară puterea lui David,
Voi pregăti o făclie unsului Meu.
Îi voi îmbrăca cu ruşine pe dușmanii lui,
Și peste el va înflori coroana sa”.
Nu voi intra în cortul în care locuiesc, Nu mă voi întinde pe patul odihnei mele Sfinții Părinți ai Bisericii recunosc în acest psalm vocea Mântuitorului; sfântul Casiodor ne spune că: „Isus Cristos nu se va odihni până nu își va fi revărsat iubirea în suflete. Locuința este casa cerească unde s-a înălțat după opera de răscumpărare. Patul odihnei este odihna Domnului, sfârșitul oboselii, încheierea fericitelor sale pătimiri”.
Voi sătura cu pâine pe toți săracii săi Sfântul Augustin ne spune că „pâinea este Trupul lui Cristos, săracii sunt oamenii smeriți care îl urmează pe Domnul, adică toți cei care sunt înșiruiți în Fericirile evanghelice (Mt 5,3…)”.
