Fie-ți milă de mine, Dumnezeule, miluieşte-mă,
Pentru că în Tine își pune încrederea sufletul meu;
Mă adăpostesc la umbra aripilor Tale
Până va trece pericolul.
Voi striga către Dumnezeu, Cel Preaînalt,
Dumnezeu care face totul pentru mine:
Să trimită din cer pe cineva care să mă salveze,
Să încurce pe cel care vrea să mă înghită;
Să trimită Dumnezeu dragostea și statornicia Sa.
Trebuie să-mi fac așternutul în mijlocul leilor
Care sunt aprinși de mânie împotriva oamenilor!
Dinții lor sunt sulițe și săgeți
Și limba lor e sabie ascuțită.
Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule,
Peste tot pământul gloria Ta.
Au întins curse picioarelor mele
Și mi-au aplecat capul;
Au săpat o groapă în fața mea,
Dar au căzut ei în ea.
Gata este inima mea, Dumnezeule,
Gata este inima mea!
Vreau să cânt și să intonez imnuri:
Trezește-te inima mea,
Deşteaptă-te harpă şi alăută!
Vreau să trezesc zorii zilei.
Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
Ție îți voi cânta imnuri între neamuri:
Pentru că mare, până la cer, este este iubirea Ta
Și până la nori, statornicia Ta.
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
Peste tot pământul gloria Ta!
Psalmul 56 descrie durerea unui exilat atunci când se simte persecutat din pricina credinței în Dumnezeul său. Simțindu-se la capătul puterilor din pricina capcanelor care i se întind, autorul găsește puterea de a se pune sub protecția Domnului căruia îi cere să-și manifeste puterea în fața asupritorilor.
Mă adăpostesc la umbra aripilor Tale până va trece pericolul Sfântul Grigore de Nissa face o asemănare între primejdia răului și păcat care sunt caracterizate prin lipsă de consistență: „păcatul e instabil. Nu a fost întemeiat de Creator. Lucrurile care există în „Cel ce este”, nu își pierd ființa; însă esența păcatului nu este în ființare; el constă în a nu fi bun. Precum iarba pe un acoperiș, la fel păcatul nu are rădăcini; poate străluci pentru o clipă însă apoi se ofilește”.
Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Sfinții Părinți interpretează aceste versete în lumina patimilor mântuitoare a Domnului care manifestă disponibilitatea lui Dumnezeu și dragostea Sa față de oameni. Sfântul Rufin comentează astfel: „Ei mi-au pregătit moartea, însă inima mea se pregătește să sufere totul cu un elan generos. Inima celui drept acceptă voința lui Dumnezeu, pregătindu-și inima pentru împlinirea ei”.
