Duminica I din Post (a Dreptei Credințe)
Fiindcă Postul Mare este o icoană a vieții spirituale pe care noi ar trebui să o trăim de-a lungul întregului an liturgic, evanghelia primei duminici nu poate decât să ne aducă aminte de începutul istoriei noastre de iubire cu Dumnezeu. Momentul în care El ne cheamă este diferit pentru fiecare dintre noi și similar în același timp ca act de iubire infinită, ca și clipă a îndurării divine ce marchează o nouă naștere. Plasele de pescuit rămân pe plaja vieții, grele de amintirile omului vechi, iar noi, scăpați din mrejele umbrelor ne îndreptăm pașii înspre lumină. O Lumină lină, veche de când lumea și totuși întotdeauna nouă, ne redeșteaptă amintirea Paradisului pierdut. O voce caldă și blândă ca un vânt de primăvară ne ajută să ne regăsim, să ne venim în fire și să pășim pe urmele ei spre casă.
Privită din propria perspectivă totul este o chemare. Din perspectiva Cerului e în schimb o misiune. Văzând lumina, ascultând chemarea, suntem trimiși să o mărturisim și altora: "veniți și vedeți". La începutul acestui Post Mare sunt chemați înainte de toate să ne aducem aminte de momentul sau momentele chemării noastre și de iubirea dintru început care ne-a făcut să pornim în minunata aventură cu Dumnezeu. Câteodată Domnul se folosește de momente mărețe, solemne, alteori de lucruri mai umile, la fel ca în cazul sfântului care a intrat în mănăstire pentru prima dată fiindcă îi plăcea fasolea. Însă în spatele fiecărei vieți există un fir roșu ce ne aduce până în prezent. Din când în când noi rupem, intenționat ori din neatenție, acest fir. Dumnezeu însă îl reînnoadă de fiecare dată: firul devine astfel tot mai scurt, iar noi tot mai aproape de El.
Antoine de Saint-Exupery, autorul Micului Prinț, are un minunat pasaj: " Dacă vrei să construieşti o barcă, nu bate oamenii la cap să strângă lemne, nu împărți sarcini. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată și nesfârşită." Să începem acest Post Mare pe urmele Maicii Sfinte, aducându-ne aminte de tot ceea ce Domnul a făcut pentru noi! Din acest tezaur al inimii noastre să pornească toate faptele creștinești din această perioadă binecuvântată. An de an,vom adăuga astfel ceva în plus la barca spirituală ce ne duce înspre limanul mult dorit.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev In 1, 43-51
A doua zi voia Isus să plece în Galileea şi a găsit pe Filip si i-a zis: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Isus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Isus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Isus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.
