”Nu e târziu niciodată să ne convertim, dar acum e urgent; Dumnezeu nu permite tragediile pentru a pedepsi păcatele omului; să ne lăsăm interpelați de nenorocirile celorlalți pentru a face un examen de conștiință și a ne schimba viața”. La rugăciunea ”Angelus”, recitată împreună cu credincioșii din Piața Sfântul Petru, duminică, 28 februarie 2016, papa Francisc a prezentat o amplă reflecție despre evanghelia zilei, a treia duminică din Post în calendarul roman sau latin, și a făcut un apel la solidaritate cu refugiații de război care bat la ușa țărilor din Peninsula Balcanică. La saluturile finale, Pontiful a menționat ”Ziua bolilor rare” și a salutat încetarea ostilităților din Siria.
Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea Sfântului Părinte:
«Dragi frați și surori, în fiecare zi, din nefericire, cronica ne prezintă știri neplăcute: omucideri, accidente, catastrofe... În textul evangheliei de astăzi, Isus face referință la două fapte tragice care în acel timp au trezit multă stupoare: reprimarea necruțătoare efectuată de soldații romani în interiorul templului și prăbușirea turnului din Siloe, la Ierusalim, care a provocat optsprezece victime (cf Lc 13,1-5).
Isus cunoaște mentalitatea superstițioasă a ascultătorilor săi și știe că ei interpretează în mod greșit astfel de evenimente. Într-adevăr, ei cred că dacă acei oameni au murit într-un fel atât de crunt, este semn că Dumnezeu i-a pedepsit pentru vreo vină gravă pe care au comis-o; ca și cum s-ar spune: ”o meritau”. În schimb, faptul de a fi fost cruțați de nenorocire, însemna a se simți ”în regulă”. Isus refuză de o manieră netă această viziune, pentru că Dumnezeu nu permite tragediile pentru a pedepsi vinovăția, și afirmă că acele sărmane victime nu erau nicidecum mai rele decât ceilalți. El îndeamnă mai degrabă la a trage din aceste fapte dureroase un avertisment care îi privește pe toți, pentru că toți suntem păcătoși. Spune, de fapt, celor care l-au interpelat: ”Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel” (v. 3).
Chiar și astăzi, în fața anumitor nenorociri și evenimente tragice, poate să ne vină ispita de ”a descărca” responsabilitatea asupra victimelor sau de-a dreptul asupra lui Dumnezeu însuși. Dar Evanghelia ne invită la reflecție: ce idee de Dumnezeu ne-am făcut noi? Chiar suntem convinși că Dumnezeu este așa, sau nu este vorba cumva de o proiecție a noastră, de o divinitate făcută ”după chipul și asemănarea noastră”? Isus, dimpotrivă, ne cheamă la o schimbare a inimii, să facem o întoarcere radicală pe drumul vieții noastre, abandonând compromisurile cu răul, ipocriziile, pentru a intra cu determinare pe calea Evangheliei. Dar iată că apare din nou ispita de a ne justifica: ”De la ce anume trebuie să ne întoarcem? Noi, la urma urmei, nu suntem oameni buni, nu suntem credincioși, chiar destul de practicanți?”.
Din nefericire, fiecare dintre noi se aseamănă mult cu un pom care, ani la rând, a dat numeroase dovezi ale nerodniciei sale. Dar, din fericire pentru noi, Isus este asemenea acelui țăran care, cu o răbdare fără margini, obține o nouă amânare pentru smochinul neroditor: ”Mai lasă-l și anul acesta – îi spune stăpânului – […] Poate va face fructe la anul” (v. 9). Un ”an” de grație: timpul slujirii lui Cristos, timpul Bisericii mai înainte de întoarcerea lui în slavă, timpul vieții noastre, ritmat de un anumit număr de Posturi, care ne sunt oferite ca ocazie de întoarcere și de mântuire. Răbdarea invincibilă a lui Isus și grija sa neîncetată față de cei păcătoși ar trebui să ne provoace la nerăbdare față de noi înșine! Niciodată nu e prea târziu pentru a se converti, dar e urgent, e acum!
Fecioara Maria să ne ajute să ne deschidem inima la harul lui Dumnezeu, la milostivirea sa, și să ne ajute să nu-i judecăm niciodată pe alții, ci să ne lăsăm provocați de nenorocirile de fiecare zi pentru a face un examen serios de conștiință și să ne schimbăm».
După rugăciunea ”Angelus”, Sfântul Părinte a făcut un apel la solidaritate cu refugiații de război: «Rugăciunea mea și, cu siguranță, rugăciunea voastră, ține mereu cont de drama refugiaților care fug de războaie și de alte situații inumane. În mod particular, Grecia și alte țări care sunt în prima linie, oferă acestora un ajutor generos, care are nevoie de colaborarea tuturor națiunilor. Un răspuns concertat poate fi eficace și poate distribui echitabil greutățile. De aceea este necesar a alege cu decizie și fără rezerve calea negocierilor. În același timp, am primit cu speranță știrea despre încetarea ostilităților din Siria și îi îndemn pe toți să se roage pentru ca această deschidere să aducă mângâiere populației suferinde, facilitând ajutorul umanitar de care are nevoie, și să deschidă calea spre dialog și spre pacea atât de mult dorită.
Doresc, de asemenea, să dau asigurarea apropierii mele față de populația din Insulele Fiji, greu încercată de un ciclon devastator. Mă rog pentru victime și pentru cei care s-au angajat în acordarea ajutorului».
Salutând, în fine, romanii și pelerinii din diferite țări, papa Francisc a menționat în mod special grupul care a venit în Piața Sfântul Petru cu ocazia ”Zilei bolilor rare”, încurajând cu sprijinul rugăciunii sale activitatea asociațiilor de ajutor reciproc.
Înainte de a le dori tuturor ”Poftă bună!” și ”Duminică frumoasă”, Sfântul Părinte a amintit credincioșilor că are nevoie, ca întotdeauna, de rugăciunile lor.
(rv – A. Dancă)
