”În această zi, sărbătoarea Sfântului Iosif, muncitorul, dar și Ziua muncitorilor, să ne rugăm pentru toți muncitorii. Pentru ca niciunei persoane să nu-i lipsească locul de muncă și pentru ca toți să fie plătiți pe drept și să se poată bucura de demnitatea muncii și de frumusețea odihnei”. Este intenția de rugăciune anunțată de papa Francisc la Sfânta Liturghie pe care a celebrat-o în dimineața de vineri, 1 mai a.c., comemorarea liturgică a Sfântului Iosif, muncitorul, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului.
În capela dedicată Spiritului Sfânt, era prezentă și o statuie a Sfântului Iosif, muncitorul, adusă cu această ocazie de federația ACLI – Asociațiile Creștine ale Lucrătorilor din Italia. Este aceeași imagine a tatălui purtător de grijă a lui Isus adusă de ACLI în Piața San Pietro pe 1 mai 1956 la Sfânta Liturghie celebrată atunci de venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Pius al XII-lea. Papa Francisc nu este la prima întâlnire cu această imagine a Sfântului Iosif, aceasta fiind adusă la audiența din 23 mai 2015.
La omilia Sfintei Liturghii de vineri dimineață, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale comemorării (Geneză 1,26-2,3 și Matei 13, 54-58), punând accentul pe prima lectură. În cartea Genezei, autorul sacru descrie facerea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adăugând că după cele șase zile de lucru a creației, Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a șaptea zi.
Papa Francisc: «Dumnezeu a creat. Un Creator. A creat lumea, a creat omul și i-a dat o misiune: să administreze, să lucreze, să ducă mai departe creația. Iar cuvântul ”muncă” este cel pe care Biblia îl folosește pentru a descrie această lucrare a lui Dumnezeu. ”Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse” (2,2). Tu trebuie să faci cutare, să păzești cutare, tu trebuie să muncești – e ca și cum ar spune aceste lucruri – ca să creezi împreună cu mine această lume, ca să meargă mai departe. În așa fel încât munca nu este decât continuarea muncii lui Dumnezeu: munca omenească este vocația omului primită de la Dumnezeu în vederea creării universului».
”Munca este ceea ce îl face pe om asemănător cu Dumnezeu”, a spus mai departe papa, ”pentru că prin muncă omul este creator, este capabil să creeze, să creeze atâtea lucruri, să creeze chiar o familie, ca să meargă mai departe. Iar Sfânta Scripturuă spune că Dumnezeu a văzut cele făcute și totul ”era bun”. Munca, altfel spus, are în sine o bunătate și creează armonia lucrurilor. ”Prima vocație a omului este să lucreze. Aceasta îi dă demnitate omului, demnitatea care îl face să se asemene cu Dumnezeu. Demnitatea muncii”.
Papa Francisc: «Odată, la sediul unei asociații Caritas, unui om care nu muncise și venise la Caritas ca să caute ceva pentru familie, un angajat al Caritas i-a spus: ”Cel puțin, dumneavoastră puteți să duceți o pâine acasă”. ”Dar nu mi-ajunge asta”, a răspuns omul, ”nu este îndeajuns. Eu vreau să câștig pâinea ca să o duc acasă”. Simțea că îi lipsește demnitatea, demnitatea de a ”face” el pâinea, prin munca sa, ca să o ducă acasă. Demnitatea muncii este atât de des încălcată, din nefericire».
Papa a amintit că în istorie au avut loc ”brutalitățile care se făceau cu sclavii: îi aduceau din Africa în America”. Iar noi spunem: ”Ce barbarie!”. Dar, a reluat, ”există și astăzi foarte mulți sclavi, bărbați și femei, care nu sunt liberi să lucreze: sunt constrânși să muncească, pentru a supraviețui și nimic mai mult. Sunt sclavi: muncă forțată. Munci prin constrângere, injuste, prost plătite și care fac ca omul să trăiască cu demnitatea încălcată”. În ziarele de acum câteva luni, a scos în evidență papa, era o știre dintr-o țară asiatică unde ”un domn l-a ucis din bătăi pe unul dintre angajați, care câștiga mai puțin de jumătate de dolar pe zi, pentru că greșise un lucru. Sclavia de astăzi este nedemnitatea noastră, pentru că șterge demnitatea bărbatului, a femeii, a noastră, a tuturor”. Dar papa a atras atenția de la cele ce se întâmplă într-o țară îndepărtată spre cele ce se întâmplă în țările europene.
Papa Francisc: «Gândește-te la lucrători, la zilierii pe care îi faci să lucreze pentru o retribuție infimă și nu opt ore, ci douăsprezece, chiar patrusprezece ore pe zi. Aceasta se întâmplă astăzi, aici. În toată lumea, dar și aici. Gândește-te la îngrijitoarea domestică ce nu are o retribuție justă, care nu are asistență socială și asigurare, care nu are posibilitatea unei pensii. Acestea nu se întâmplă doar în Asia, ci aici».
”Orice nedreptate care se face asupra unei persoane care lucrează”, a subliniat papa, ”este o încălcare a demnității umane, chiar și demnitatea celui care comite nedreptatea. Se coboară nivelul și se sfârșește în acea relație încordată dintre dictator și sclav. În schimb, vocația pe care Dumnezeu ne-o dăruiește este atât de frumoasă: să creăm, să re-creăm, să lucrăm. Dar aceasta se poate face când condițiile sunt juste și se respectă demnitatea persoanei”.
Papa Francisc: «Ne alăturăm numeroșilor bărbați și femei, care cred sau care nu cred, ce marchează astăzi Ziua muncitorului, Ziua muncii, pentru cei care luptă ca să aibă dreptate la locul de muncă, pentru întreprinzătorii curajoși care continuă activitatea de muncă în spirit de dreptate, chiar dacă ei înșiși au de pierdut. Acum două luni am vorbit la telefon cu un antreprenor care îmi spunea să mă rog pentru el, pentru că el nu vrea să dea afară pe nimeni și mi-a spus aceasta: ”Pentru că a da afară pe unul dintre ei înseamnă a mă da afară pe mine însumi”. Este conștiința atâtor întreprinzători buni, care îi păstrează pe lucrători ca și cum ar fi copiii lor. Să ne rugăm și pentru ei și să-i cerem Sfântului Iosif - lângă această icoană atât de frumoasă cu uneltele de lucru în mână – să ne ajute să luptăm pentru demnitatea muncii, ca toți să aibă un loc de muncă și ca munca să fie demnă. Nu muncă de sclav. Aceasta să fie astăzi rugăciunea noastră».
La finalul Sfintei Liturghii, papa a făcut o scurtă adorație euharistică și i-a îndemnat pe cei care urmăreau slujba prin mass-media să facă Împărtășania spirituală.
