Începând cu secolul al XV-lea s-a introdus o slujbă liturgică care celebra cele șapte dureri ale Preasfintei Fecioare Maria la picioarele Crucii. Papa Pius al X-lea a fost cel care a înlocuit acest titlu cu cel actual, pomenit liturgic în 15 septembrie: Fecioară Îndurerată, sau Doamna Noastră a Îndurărilor.
Cu acest titlu noi catolicii cinstim suferința Mariei, acceptată de ea liber în participarea la lucrarea de răscumpărare prin cruce. În acel moment când era sub Cruce Mama lui Cristos răstignit a devenit Mama Corpului Mistic născut din Cruce: Biserica.
Devoțiunea populară, apărută înaintea celebrării liturgice, a fixat în mod simbolic la șapte durerile Fecioarei Maria pe baza episoadelor povestite în Evanghelii:
Sunt episoade care ne invită să medităm asupra participării Mariei la Patimile, Moartea și Învierea lui Cristos și care ne dau puterea să ne acceptăm propria cruce.
Promisiunile și harurile celor devotați Doamnei Noastre Îndurerate
În revelația aprobată de Biserică, Sfânta Brigita afirmă că Fecioara a promis să dăruiască șapte haruri celor care recită în fiecare zi șapte Bucură-te, Maria în onoarea principalelor sale „șapte dureri”, meditând asupra lor. Promisiunile sunt acestea:
Sfântul Alfonso Maria de Liguori revelă că Isus a promis celor devotați Doamnei Noastre a Îndurărilor aceste haruri:
Traducere: AMR