Într-o lume care se baricadează din ce în ce mai mult – ori cu ziduri, ori cu prejudecăți, ori cu legislații – din cauza violenței, dar și a fricii de a nu-și pierde liniștea confortului, Papa Francisc deschide, împotriva curentului, Porțile Milostivirii. Este un gest care în contextul actual nu poate lăsa indiferent pe nimeni, deci cu atât mai puțin pe iezuiți, inclusiv pe cei din România: cum putem rămâne deschiși, dar și prudenți? Cum putem dialoga, fără să ne pierdem identitatea?
În spiritul Exercițiilor ignațiene, căutăm răspuns întrebărilor de mai sus călăuziți de cele două criterii oferite de Contemplația pentru a dobândi iubire: aceasta din urmă se vădește mai mult în fapte decât în cuvinte și caută reciprocitate (EESS 230-231); de aceea și noi am căutat să semnificăm prin gesturi concrete deschiderea cerută, lăsând ca prin astfel de porți simbolice să ieșim în întâmpinarea celorlalți, dar și să-i primim pe cei care ne cer găzduire, sau vor să ne cunoască, ba chiar să ne învețe și să ne ajute!
În acest sens, poate că noutatea cea mai marcantă adusă de anul 2015 Regiunii Române SJ este perceptibilă la nivel statistic! Mai mult de jumătate dintre membrii ei trăiesc, se formează și activează în afara țării: trei în noviciatul din Genova, un student în filosofie și trei în teologie la Roma, un altul activ într-o comunitate apostolică tot din Cetatea Eternă, în timp ce al nouălea lucrează în prezent ca misionar în Filipine la încheierea formării sale apostolice! Nouă a fost numărul inițial al primilor însoțitori ai lui Ignațiu, le dorim aceeași fidelitate dar și întoarcere grabnică celor nouă din prezentul și viitorul Regiunii noastre!
Însă porțile rămân deschise și înspre noi: cu toate că țara noastră nu face parte din „ruta balcanică” a valului de imigranți sosiți recent în Europa, JRS România continuă să fie activă prin colaborare locală și internațională, prin asistență directă și campanii de sensibilizare în favoarea refugiaților. De asemenea, conștienți și de marginalizarea internă a unor pături largi de populație defavorizate, încurajăm inițiativele de voluntariat, atât în rândul tinerilor din țară cât și al celor din afară! În fine, să nu uităm de numărul crescând de iezuiți din alte provincii, precum Italia, Ungaria, care se implică anual în activități spirituale și caritative propuse în colaborare cu confrații din țară!
De aceea, urarea pe care o adresăm cu recunoștință colaboratorilor, prietenilor și tuturor binefăcătorilor noștri reia binecunoscutul refren: „knock to the heaven’s door”, ca să rămânem deschiși „precum în cer, așa și pe pământ!”
Crăciun binecuvântat și An nou fericit!
Frățește în Domnul,
Marius Taloș SJ
