„Menţineţi felul său de a fi, imitaţi-i sfinţenia, aprofundaţi studiul vieţii sale”: este îndemnul pe care Papa Francisc l-a adresat credincioşilor din dieceza de Bergamo, în nordul Italiei, veniţi luni,3 iunie 2013, la Roma la împlinirea a 50 de ani de la moartea concetăţeanului lor, Fericitul papă Ioan al XXIII-lea. La sfârşitul Sfintei Liturghii celebrată luni seară în bazilica San Pietro de episcopul de Bergamo, mons. Francesco Beschi, pelerinii l-au invitat pe Papa Francisc să facă o vizită la Bergamo. În discursul său, Sfântul Părinte a salutat cu afecţiune credincioşii, marcând etapele vieţii Fericitului Ioan al XXIII-lea în lumina ascultării faţă de Evanghelie. Cu puţin timp înainte de a vorbi credincioşilor, Papa s-a oprit în rugăciune la mormântul predecesorului său.
Acum 50 de ani, pe 3 iunie, era aproape ora 20 când Fericitul Ioan al XXIII-lea pleca din această lume. Zilele de suferinţă ale pontifului au atras prezenţa a mii şi mii de credincioşi care au transformat Piaţa San Pietro într-un adevărat sanctuar sub cerul liber.
Papa Francisc a readus în memoria pelerinilor de luni intensitatea clipelor din acea zi. Esenţialul slujirii pe care o îndeplinise până atunci Ioan al XXIII-lea era cuprins pentru Papa Francisc în moto-ul episcopal: „Ascultare şi Pace”. Prima, o dispoziţie interioară, cealaltă, o trăsătură exterioară, iar unificarea lor în acelaşi suflet a făcut din Ioan al XIII-lea „un păstor şi un părinte” pentru lumea întreagă, cu o capacitate rară de a ajunge la inima oamenilor atât de diferiţi, chiar şi a multor non-creştini”.
„E atât de plăcut când găseşti un preot bun”, a observat Papa Francisc vorbind spontan pelerinilor prezenţi. Iar Sf. Ignaţiu de Loyola spunea că superiorii iezuiţilor trebuie să întrunească o serie întreagă de calităţi, dar în cele din urmă spune: „Şi dacă nu are aceste virtuţi, cel puţin să aibă o mare bunătate”. Este esenţial ca un părinte, un preot să aibă o inimă mare.
Bunătatea şi pacea, aşadar, sunt trăsături distinctive ale personalităţii lui Ioan al XXII-lea, Angelo Roncalli, care în cele trei decenii în care a fost nunţiu apostolic, i-au permis să construiască pretutindeni prietenii trainice. Punându-şi zilnic încrederea în voinţa lui Dumnezeu, o atitudine constantă pe care Papa Francisc a numit-o „ascultare evanghelică”, Ioan al XIII-lea a găsit astfel rădăcina sfinţeniei, a bunătăţii şi păcii pe care le-a răspândit oriunde în jurul său.
În fond, a observat Papa Francisc, aceleaşi trăsături sunt de folos fiecărui creştin şi Bisericii de astăzi: „Dacă ne vom lăsa conduşi de Spiritul Sfânt, dacă vom şti să mortificăm egoismul nostru şi vom face loc pentru iubirea Domnului şi voinţa sa, atunci vom găsi pacea, atunci vom şti să fim constructori de pace şi vom răspândi pacea în jurul nostru. La 50 de ani de la moartea sa, călăuzirea înţeleaptă şi paternă a Papei Ioan, iubirea sa faţă de tradiţia Bisericii şi conştiinţa necesităţii sale constante de ’aggiornamento’, intuiţia profetică a convocării Conciliului Vatican II şi oferirea vieţii sale pentru buna reuşită a lucrărilor conciliare – vor rămâne pietre de hotar în istoria Bisericii din secolul al XX-lea, ca un far de lumină pe drumul care ne aşteaptă”.
De aici, îndemnul final al Sfântului Părinte adresat credincioşilor, formulat încă o dată în mod spontan: „Lăsaţi-vă călăuziţi de Spiritul Sfânt! Nu vă fie teamă de riscuri, după cum el nu s-a temut! Docilitate faţă de Spiritul Sfânt, iubire faţă de Biserică şi…înainte! Domnul va face toate!”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
