Pe timpul stării de urgență din cauza Coronavirusului, Biserica catolică oferă posibilitatea de a dobândi indulgența plenară atât credincioșilor bolnavi, cât și operatorilor sanitari, rudelor și tuturor celor care în diferite forme, inclusiv prin rugăciune, se îngrijesc de bolnavi. Darul indulgenței plenare a fost stabilit printr-un decret al Penitențieriei Apostolice, departamentul care, în numele Succesorului lui Petru, administrează chestiunile legate de forul intern și de darul indulgențelor vizând sacramentul spovezii și pocăința pentru iertarea păcatelor. Documentul a fost publicat vineri, 20 martie a.c., și este semnat de penitențiarul major, cardinalul Mauro Piacenza, și de regentul Penitențieriei, mons. Krzysztof Nykiel.
Totodată, Penitențieria, împreună cu decretul amintit, a emis o Notă explicativă în care se spune că ”din cauza gravității circumstanțelor actuale”, ”mai ales în locurile afectate mai mult de contagierea pandemică și până când fenomenul nu se va încheia”, e necesar a aminti posibilitatea de a împărți ”dezlegarea colectivă de păcate”, adică mai multor credincioși laolaltă, ”fără o prealabilă mărturisire individuală a păcatelor”.
De asemenea, pentru cei care nu au posibilitatea de a primi Sfânta Împărtășanie, adică persoanele afectate de Coronavirus, cei supuși unui regim de carantină, precum și operatorii sanitari și rudele care se expun riscului de contagiere asistându-i pe cei bolnavi de Covid-19, ca să dobândească indulgența plenară este îndeajuns să recite Crezul, Tatăl Nostru și o rugăciune la Sfânta Fecioară Maria. Ceilalți credincioși pot alege diverse posibilități: să facă o vizită la Preasfântul Sacrament, adorația euharistică, lectura Sfintei Scripturi cel puțin o jumătate de oră, recitarea rugăciunii rozariului, devoțiunea Calea Crucii ori coronița Îndurării Divine, cerând de la Dumnezeu oprirea epidemiei, ușurarea suferinței celor bolnavi și mântuirea veșnică a celor pe care Domnul i-a chemat la El din această lume.
Indulgența plenară poate fi dobândită și de credincioșii care intră în agonia morții și s-ar afla în imposibilitatea de a primi Sacramentul ungerii bolnavilor și viaticul, în acest caz fiind încurajată simpla folosire a Crucifixului sau a Crucii.
În ceea ce privește dezlegarea colectivă de păcate, se mai precizează în decretul Penitențieriei, ”preotul este obligat să-l anunțe dinainte, în limita posibilului, pe episcopul diecezan sau, dacă nu poate pe moment, să-l informeze cât mai curând”. Aceasta pentru că episcopului diecezan îi revine întotdeauna ”să stabilească, pe teritoriul propriei circumscripții ecleziastice și în raport cu nivelul de contagiere pandemică, cazurile de gravă necesitate în care este permis a împărți dezlegarea colectivă de păcate: de exemplu, la intrarea în secțiile spitalicești, în care ar fi internați credincioși contagiați în pericol de moarte, folosind, în limita posibilului și cu oportunele precauții, mijloacele de amplificare a vocii pentru ca dezlegarea să fie auzită”.
Penitențieria cere, în același timp, să se evalueze ”necesitatea și oportunitatea de a constitui, acolo unde este necesar, de comun acord cu autoritățile sanitare, grupuri de capelani spitalicești extraordinari”, chiar pe bază voluntară și respectând normele de protecție în fața contagierii, pentru a garanta necesara asistență spirituală a bolnavilor și muribunzilor”.
În fine, acolo unde ”credincioșii singuri s-ar afla în dureroasa imposibilitate de a primi dezlegarea sacramentală, se amintește că părerea de rău deplină, care provine din iubirea de Dumnezeu iubit mai presus de toate, exprimată de o cerință sinceră de iertare (atât cât penitentul este capabil să o exprime în acel moment) și însoțită de așa zisul votum confessionis (propunerea fermă de a-și mărturisi păcatele la o spovadă sacramentală imediat ce este posibil), dobândește iertarea păcatelor, chiar și a celor de moarte”, după cum este indicat în Catehismul Bisericii Catolice (nr. 1452).
”Actualul moment în care se află întreaga omenire, amenințată de un morb invizibil și periculos”, care într-o formă sau alta a început să facă parte din viața tuturor oamenilor, ”este marcat zi după zi de temeri înfricoșătoare, noi incertitudini și, mai ales, de o largă suferință trupească și morală”. ”Mai mult ca oricând”, se mai spune în document, ”Biserica experimentează în acest moment puterea comuniunii sfinților și înalță spre Domnul răstignit și înviat propuneri și rugăciuni, în special Jertfa Sfintei Liturghii pe care preoții o celebrează zilnic, chiar și fără participarea poporului”. Ca o ”bună mamă, Biserica îl imploră pe Domnul pentru ca omenirea să fie eliberată de acest flagel, invocând mijlocirea Fericitei Fecioare Maria, Maica milei și Tămăduitoarea bolnavilor, și a Sfântului Iosif, soțul ei, sub ocrotirea căruia Biserica merge dintotdeauna în lume”.
