Un creştin autentic nu foloseşte acel limbaj „socialmente educat” dar cu tendinţă spre ipocrizie, ci se face purtător de cuvânt al adevărului Evangheliei, având transparenţa unor copii. Aceasta este învăţătura transmisă de papa Francisc la Sfânta Liturghie de marţi, 4 iunie, celebrată ca în fiecare dimineaţă în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Cei corupţi şi limba preferată de aceştia: ipocrizia. Apoi scena evanghelică a tributului destinat lui Cezar şi întrebarea vicleană a fariseilor şi a susţinătorilor lui Irod privind legitimitatea acelui tribut sunt aspecte ce au suscitat reflecţia Papei privind ipocrizia, atitudine cu care este abordat Isus astfel încât să fie împins „în cursă”.
Întrebarea privind plătirea acestui tribut este făcută cu „vorbe pufoase, cu cuvinte frumoase şi foarte mieroase”, a spus Papa, explicând astfel încercarea fariseilor de a se arăta prieteni cu Isus. Dar totul este fals pentru că ei „nu iubesc adevărul” ci doar pe ei înşişi, încercând astfel să înşele şi să-l implice pe celălalt în minciuna lor, în spunerea neadevărului: „Este întocmai limbajul corupţiei, al ipocriziei. Şi când Isus le vorbeşte discipolilor, spune: Vorbirea voastră să fie: Da, da! Nu, nu! Ipocrizia nu este un limbaj al adevărului, pentru că adevărul nu umblă niciodată singur, ci este întotdeauna însoţit de iubire” Nu există adevăr fără iubire. Iubirea este primul adevăr. Fără iubire nu există nici adevăr. În schimb acei interlocutori ai lui Isus voiau un adevăr sclav al propriilor interese. Aveau o formă de iubire, am putea spune, dar o iubire pentru ei înşişi, acea idolatrie narcisistă care duce la trădarea celorlalţi, la abuzuri de încredere”.
Ceea ce pare un „limbaj convingător” duce în schimb la „eroare şi minciună”, insistă papa Francisc. Şi, pe firul ironiei, observă că cei care se apropie în acest mod ipocrit de Isus, cu această falsă amabilitate, sunt aceiaşi care vor merge să-l prindă în Grădina Măslinilor pentru a-l conduce apoi la Pilat. Însă Isus le cere celor care-l urmează tocmai contrariul acestui limbaj, le cere claritate: „Da, să fie da; nu să fie nu”, le cere „un cuvânt de adevăr şi de iubire”.
„Iar blândeţea pe care ne-o cere Isus nu are nimic în comun cu această adulaţie, cu acest mod mieros de a avansa. Nu are absolut nimic în comun! Blândeţea este simplă; este asemenea blândeţii unui copil, un copil nefiind ipocrit pentru că nu este corupt. Când Isus ne spune: Vorbirea voastră să fie Da, da! Nu, nu!, aşa cum vorbesc copiii, ne spune să vorbim exact în mod opus vorbirii fariseilor”.
Ultima consideraţie priveşte acea „anumită slăbiciune interioară, stimulată de orgoliu care ne face să ne placă să se spună lucruri bune despre noi. Cei corupţi ştiu acest lucru şi încearcă să ne înmoaie prin acest limbaj.
„Să ne gândim bine azi: care este modul nostru de a vorbi? Vorbim cu adevăr, cu iubire, sau vorbim un pic acel limbaj social, de persoane educate care spun lucruri frumoase fără să creadă ceea ce spun? Limbajul nostru să fie evanghelic, fraţilor! Apoi, ipocriţii care încep cu lauda, cu adulaţia şi toate acestea sfârşesc prin a căuta martori falşi pentru a-i acuza pe cei pe care mai înainte îi adulau.
Să-i cerem astăzi Domnului ca modul nostru de a vorbi să fie ca al celor simpli, precum vorbirea copiilor, a fiilor lui Dumnezeu, spunând adevărul cu iubire”.
Sursa:ro.radiovaticana.va