Autor: pr. Gabriele Amorth
1. Semnificaţia
Halloween reprezintă forma contractată a expresiei englezeşti „All Hallows Eve”, care înseamnă „Ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţilor”. Halloween reprezintă o maimuţărire magică a sărbătorii creştine. Universul ocult o defineşte astfel: „Este ziua cea mai magică a întregului an, este ziua principală în lumea esoterică şi sărbătoarea cea mai importantă pentru cei care îl slujesc pe Satana”. De fapt, ziua de 31 octombrie este o dată importantă nu doar pentru cultura celtică, ci şi pentru mişcările sataniste. Este unul dintre cele patru sabaturi ale vrăjitoarelor. Primele trei marchează perioadele „benefice” ale anului: trezirea naturii după sezonul rece, timpul semănatului şi timpul recoltei. Al patrulea marchează sosirea iernii şi „înfrângerea” soarelui: frig, foame, moarte.
Sărbătoarea catolică a Tuturor Sfinţilor nu are nimic comun cu Halloweenul. A fost stabilită de către Papa Grigore al IV-lea în anul 840, iar din 1048, celebrarea iniţială din luna mai a fost mutată la 1 noiembrie, cu scopul de a detrona cultul lui Samhain (în cultura celtică este momentul în care lumea viilor comunică cu lumea celor morţi, cu zâne, spirite etc.). Odinioară, sărbătorile păgâne au fost creştinate, fiind înlocuite cu sărbători ale Bisericii. Astăzi asistăm la fenomenul invers. În locul sărbătorii creştine a Tuturor Sfinţilor şi a celor mutaţi dintre noi, se încearcă introducerea treptată a culturii costumelor şi a sărbătorii păgâne străine, evident ostilă climatului şi contextului de rugăciune şi credinţă autentică specifice sărbătorilor creştine.
2. De ce are loc în noaptea de 31 octombrie?
Originile Halloween-ului trebuie căutate la druizii celţi din antichitate, deci cam cu 2000 de ani în urmă. Celţii ocupau pe atunci un vast teritoriu – astăzi în zona Franţei, Angliei, Ţării Galilor, Scoţiei şi Irlandei. Pentru ei, ajunul anului nou coincidea cu celebrarea lui Samhain, principele morţii, pe 31 octombrie. Deoarece activitatea principală a celţilor era agricultura, noaptea de 31 octombrie (finalul verii) reprezenta serbarea dedicată lui Samhain, divinitate obscură căreia muritorii îi mulţumeau pentru recolte. Era vorba despre „Trinox Samhain” sau anul nou celtic.
Samhain era stăpânul infernului, care, odată cu sosirea iernii, domina puterea soarelui, eternul său rival. Samhain ajunge astfel să fie identificat cu zeul celor morţi, sau, mai simplu, cu luna, simbol foarte întâlnit în imaginile de Halloween. Samhain este, de asemenea, numele galic care corespundea lunii noiembrie. Prin urmare, ziua lui Samhain marca începutul jumătăţii hibernale a anului, fiind numită şi „ziua dintre ani”. Fiind „între ani”, a fost considerată un moment magic: graniţa dintre lumea celor vii şi lumea spiritelor devenea atât de subţire încât le permitea spiritelor să se întoarcă pe pământ pentru a comunica cu cei vii. Celţii credeau că în această zi spiritele rele ale morţilor se întorceau pentru a crea confuzie şi haos printre cei vii. Sărbătoarea în sine era menită să domolească acţiunile lui Samhain şi ale spiritelor celor morţi.
La început, în această zi erau onoraţi toţii morţii, inclusiv primii sfinţi creştini, dar odată cu trecerea timpului, în mod bizar, aceste spirite au primit conotaţii diabolice, malefice. Astfel s-a ajuns ca, în timpul celebrărilor de Halloween, să apară fantome, schelete, simboluri ale morţii, ale diavolului, ale altor creaturi maligne, cum sunt vrăjitoarele. Liliecii, pisicile negre, vrăjitoarele, fantomele au foarte puţine lucruri în comun cu iniţiala serbare celtică a lui Samhain. Cineva le-a adăugat în mod abuziv, în timp. În cadrul ceremonialului celtic, exista însă un detaliu care a iniţiat inserarea de simboluri esoterice: participanţii trebuiau să poarte piei şi capete de animale, pentru a putea dobândi forţa acestor animale şi a speria astfel spiritele rele prezente.
3. Legenda
Legenda antică irlandeză îl prezintă pe Jack, un fierar rău, zgârcit, care, într-o noapte a Tuturor Sfinţilor, după ce a băut prea mult, a murit de ciroză. Diavolul venit să ia sufletul damnat a fost păcălit de Jack şi nevoit să-i împlinească unele dorinţe, prin care şi aceea de a-l lăsa să trăiască, semnând un pact prin care renunţa la sufletul acestuia. Jack, ignorându-şi boala, a murit după un an. Nefiindu-i permis să intre în Rai, Jack nu a fost primit nici în iad, datorită pactului semnat cu diavolul. Sărmanul a scobit un nap, în care a aşezat o flacără din focul veşnic. Cu acest lămpaş, fantoma lui Jack s-a întors în lumea celor vii pentru a-şi căuta un loc de odihnă.
Irlandezii, loviţi de criză, au emigrat în America prin 1850. În lumea nouă au găsit cantităţi enorme de dovleci, mai mari decât napii din ţara de baştină, numai buni să fie scobiţi şi sculptaţi. Şi astfel dovleacul înlocuieşte napul, devenind „lămpaşul lui Jack”, folosit în noaptea Tuturor Sfinţilor pentru că se considera că ar ţine la distanţă spiritele neliniştite ale celor morţi care, ca şi Jack, încercau să se întoarcă acasă. Astăzi, copiii îmbrăcaţi cu costume înfricoşătoare, vizitează familiile, luminaţi de aceste lămpaşe-dovleac, şi obţin dulciuri în schimbul „bunăvoinţei” lor, cu faimoasa frază „trick or treat” (îmi daţi ceva dulce sau vă sperii), o expresie inocentă, dar a cărui semnificaţie originală este „blestem sau sacrificiu”.
De fapt, cu câteva secole înainte de Isus, o societate secretă domina lumea celtică. În fiecare an, de 31 octombrie, ziua de Halloween, aceasta celebra, în onoarea divinităţilor ei păgâne, un festival al morţii. Bătrânii sectei mergeau din casă în casă pentru a cere ofrande pentru zeii lor, multe fiind sacrificii umane. În cazul refuzului, aruncau blesteme peste casa respectivă. De aici s-a născut „trick or treat”. Această sărbătoare a Halloween-ului, iniţiată şi răspândită în SUA, a fost importată în Europa, ajungând şi la noi.
4. Fructul principal – mărul; liliacul, bufniţa, păianjenul şi pisica neagră
Pentru a-l venera pe Samhain, zeitatea nopţii, se practicau două ritualuri de divinaţie: scufundarea mărului şi decojirea lui. Primul gest reprezenta o divinaţie pentru căsătorie – prima persoană care muşca un măr urma să se căsătorească în anul următor. Decojirea mărului reprezenta o divinaţie privind durata vieţii – cu cât era mai lungă fâşia de coajă, cu atât era mai lungă viaţa celui care decojise mărul.
Începând din Evul Mediu, cele patru animale specifice Halloween-ului au fost asociate activităţii vrăjitoarelor, fiind considerate servitori demonici. Când vrăjitoarele au început să fie legate de Halloween, şi aceşti slujitori au devenit piese prezente în cadru.
Liliacul – simbol foarte popular al Halloween-ului. Liliacul este legat de vrăjitorie şi moarte în multe culturi: această asociere se naşte din zborul în timpul nopţii şi din prezenţa sa în peşteri şi ruine. Sângele de liliac este folosit în magia neagră pentru a pregăti poţiuni magice.
Păianjenul – superstiţia spune că păianjenul poartă cu sine vibraţii rele, este capabil să facă rău oamenilor şi animalelor chiar şi prin simpla sa prezenţă.
Bufniţa – în Evul Mediu se credea că în noaptea de Halloween, demonii transformaţi în bufniţe zburau împreună cu vrăjitoarele şi pisicile lor negre pentru a participa la sabatul vrăjitoarelor.
Pisica – câţi dintre noi nu au superstiţii legate de pisica neagră? Pentru mulţi, chiar şi astăzi, pisicile negre sunt creaturi sinistre, aducătoare de ghinion. În Evul Mediu reprezentau simbolul clar al diavolului. Au fost apoi asociate cu vrăjitoarele, tot din superstiţie: se credea că vrăjitoarele îşi pot transfera sufletul în pisici, de aceea aveau mereu o pisică.
5. Concluzii
„M-aş bucura dacă părinţii şi familiile ar folosi aceeaşi risipă de energie, timp şi bani dedicate unui eveniment fără sens precum Halloween-ul pentru a educa în valorile adevărate, precum cele ale comuniunii cu sfinţii şi cei mutaţi dintre noi”, au fost cuvintele cu care Cardinalul Tarcisio Bertone a comentat anul trecut sărbătoarea de Halloween, deja intrată în şcoli şi sărbătorită cu mare fast.
O fostă vrăjitoare a mărturisit că Halloween nu este altceva decât o subtilă iniţiere în ocultism. De fapt, în noaptea cu pricina, vrăjitoarele celebrează ritualuri şi blesteme asupra dulciurilor, înainte de împărţirea lor, pentru a-i atrage pe copiii spre vrăjitorie şi a le suscita interesul pentru ocult. Prin urmare, această pseudo-sărbătoare este doar unul dintre modurile multiple prin care se încearcă introducerea unei mentalităţi esoterice în viaţa şi tradiţiile noastre. Este suficient să ne gândim la faptul că unele poezii învăţate de copii la grădiniţă sau şcoală sunt de fapt adevărate evocări ale spiritelor rele. Multe dintre obiectele vândute de Halloween sunt amulete, talismane, obiecte folosite în vrăjitorie pentru a semna pactul cu diavolul şi pentru a satisface dorinţele oamenilor.
Pr. Oreste Benzi afirma că scopul principal al Halloween-ului este de a răspândi o mentalitate magico-demonică pentru a înlocui cultura creştină. Episcopul de Civitavecchia, Mons. Girolamo Grillo, spunea: „Este vorba despre o manifestare clar păgână, iar creştinul autentic nu poate fi de acord cu aşa ceva, mai ales că totul se transformă într-un carnaval obscen, cu ceremonialuri satanice mascate care se răspândesc şi în mediul nostru”.
Chiar şi simbolistica serbării de Halloween are rădăcini esoterice. Costumele trebuie să fie decorate cât mai de efect. Portocaliul, negrul şi roşul – culorile diavolului – sunt cele asociate evenimentului. Discotecile şi barurile organizează petreceri inspirate din filmele de groază şi din cele cu vampiri. Unele localuri sunt decorate cu mese în formă de sicrie, cu pânze de păianjen care coboară din tavan, cu schelete, pahare în formă de cranii, aşteptând petrecăreţi îmbrăcaţi în monştri sau vrăjitoare, adesea purtând dovleci pe cap.
Serbarea de Halloween este legată de un alt fenomen care ar trebui să ne preocupe: prezenţa în cluburi a ghicitorilor în palmă sau în cărţi. Pe lângă dans, tinerii au posibilitatea să intre în contact cu persoane din mediul ocult, să li se citească cărţile de Tarot. Adevărul este că totul s-a transformat într-o afacere economică colosală. În Italia se estimează că se cheltuiesc 120 milioane de euro pentru organizarea de evenimente publice sau private, şi 150 de milioane pentru măşti şi costume (a se vedea supermarketurile de la noi, pline de astfel de obiecte).
Dacă odinioară serbările păgâne erau înlocuite cu sărbători creştine, astăzi asistăm la fenomenul invers. Asistăm la tentativa de a introduce, în coincidenţă cu sărbători creştine, în cultură şi vestimentaţie, o serbare păgână străină de contextul de rugăciune şi de credinţa specifice sărbătorilor creştine. Analizând toate riscurile acestei manifestări, ar trebui să convingem profesorii şi directorii de şcoli că rolul lor este să îi facă pe elevi să înţeleagă că Halloween nu are nimic de a face cu tradiţiile noastre. Diminuându-i importanţa, trecând-o pe plan secund, putem spera că vom vedea treptat cum Halloween dispare din media, pentru a fi apoi uitată. Pentru noi creştinii, această noapte reprezintă un singur gând şi o simplă bucurie: sfinţii noştri! Prin urmare, nu „dulciuri şi păcăleli”, ci „spune-mi ce sfânt eşti”.
Traducere: pr. Titus Sas
Sursa: Facebook