Fericit este omul căruia i s-a iertat păcatul
Şi i s-a acoperit vina!
Fericit este omul pe care Domnul nu-l acuză de încălcarea legii
Şi în spiritul căruia nu este înşelătorie.
Pentru că tăceam, se istoveau oasele mele
Şi răcneam ziua întreagă;
Deoarece ziua şi noaptea apăsa peste mine mâna Ta,
A secat vlaga mea ca în arşiţa verii.
Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu
Şi nu mi-am acoperit vina.
Am spus: “Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”
Şi Tu, mi-ai ridicat vina şi păcatul.
Pentru această iertare Ţi se roagă omul credincios
Atunci când e neliniştit;
Apele potopului nu vor ajunge până la el.
Tu eşti refugiul meu, mă eliberezi din strâmtorare,
Mă înconjuri cu bucuria mântuirii:
«Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea de urmat,
Te voi sfătui şi te voi urmări cu privirea».
Nu fiţi nechibzuiţi precum calul şi catârul:
Avântul lor se potoleşte cu strânsoare şi cu hăţuri,
Altfel nu te urmează.
Multe vor fi durerile răufăcătorului
Iar pe cel ce se încrede în Domnul îl va înconjura dragostea.
Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi drepţilor!
Strigaţi de bucurie, toţi cei cu inima cinstită!
Acest psalm reprezintă mărturia omului care simte că Dumnezeu bucuria iertării păcatului. Cel care simte îmbrăţişarea iubitoare a Domnului îndeamnă pe toţi oamenii să guste veselia ştergerii ofenselor aduse Tatălui prin recunoaşterea rătăcirii şi întoarcere.
«Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea de urmat, te voi sfătui şi te voi urmări cu privirea». Sf. Augustin comentează acest verset făcându-l mai uşor de înţeles: «acesta este răspunsul lui Dumnezeu: te voi pune pe cale, voi face să nu şovăiască paşii tăi, ca să nu te rătăceşti; îţi voi dărui inteligenţă pentru ca tu, cunoscându-Mă, să te poţi bucura de speranţă. Voi fi cu ochii aţintiţi spre tine, pentru ca tu să nu mă abandonezi. Cu privirea spre ceruri, nu te teme de drumul tău pe pământ. Ochii Domnului te vor păzi”.
Multe vor fi durerile răufăcătorului iar pe cel ce se încrede în Domnul îl va înconjura dragostea. Cuvintele sunt în strânsă legătură cu versetul anterior: calul şi catârul ascultă prin forţă, nicidecum de bunăvoie, prin dialog şi educaţie. La fel este răufăcătorul, omul care nu se aude glasul Domnului; el este în faţa riscului de a traversa situaţii neplăcute înainte să regăsească cale spre ceruri.
