Aduceți mulțumire Domnului, pentru că este bun
Pentru că dragostea Lui este pe vecie.
Cine poate să istorisească lucrările de vitejie ale Domnului,
Să facă să răsune tot meritul Său?
Fericiţi cei ce respectă dreptul
Și acționează just în toată vremea.
Amintește-Ți de mine, Doamne, din dragoste pentru poporul Tău,
Vizitează-mă cu mântuirea Ta,
Pentru ca eu să pot vedea binele aleșilor Tăi,
Să mă veselesc de bucuria poporului Tău,
Să mă laud cu moştenirea Ta.
Am păcătuit cu părinții noștri,
Am comis delicte și ticăloșii.
Părinţii noştri, în Egipt, nu înțeleseseră minunățiile Tale,
Nu și-au adus aminte de măreția iubirii Tale
Și s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.
Însă Dumnezeu i-a mântuit pentru numele Său,
Ca să facă cunoscută puterea Lui.
A certat Marea Roșie și s-a uscat,
I-a făcut să pășească în adâncuri ca prin pustiu.
I-a mântuit de mâna celor care îi urau,
I-a răscumpărat din mâna dușmanului.
Apa i-a scufundat pe vrăjmașii lor,
Nu a supraviețuit nici măcar unul.
Atunci au crezut cuvintele Lui
Și au cântat meritele Lui.
Au uitat repede lucrările Lui,
Nu au avut încredere în planul Său,
Au fost cuprinși de dorință în deșert
Și l-au ispitit pe Dumnezeu în stepă.
Le-a acordat ceea ce cereau
Și i-a săturat până la dezgust.
Au devenit invidioși pe Moise în tabără
Și pe Aaron, unsul Domnului.
Atunci s-a deschis pământul şi l-a înghiţit pe Datan
Și a acoperit adunarea lui Abiron.
Focul a mistuit lumea aceea
Și flacăra i-a ars pe acei răufăcători.
Şi-au făcut un viţel pe Horeb,
S-au închinat unei statui de metal;
Au dat măreția lor
Pe figura unui taur care mănâncă iarbă.
Au uitat pe Dumnezeu care îi scăpase,
Care împlinise în Egipt lucruri mari,
Minunății în pământul lui Ham,
Opere înfricoşătoare la Marea Roşie.
Și I-ar fi distrus,
Dacă Moise, alesul Lui,
Nu s-ar fi pus în fața Lui
Ca să împiedice mânia Sa să îi distrugă.
Au refuzat un pământ plăcut,
Nu au crezut în cuvântul Lui.
Au cârtit în corturile lor
Și n-au ascultat glasul Domnului.
Atunci El Și-a ridicat mâna împotriva lor
Jurând să-i doboare în pustiu,
Să împrăștie descendența lor printre neamuri
Să-i răspândească prin pământurile lor.
L-au adorat pe Baal-Peor
Și au mâncat jertfele morţilor.
L-au provocat cu aceste fapte,
Și printre ei a izbucnit lepra.
Dar Finees s-a ridicat ca să facă dreptate:
Și pacostea a încetat.
Aceasta a fost considerar un act de dreptate
Din neam în neam, pe veci.
L-au iritat și la apele de la Meriba
Și Moise a fost pedepsit din cauza lor:
Pentru că au amărât spiritul lui
Și el a vorbit fără să chibzuiască.
Nu au nimicit popoarele
Cum le-a cerut Domnul,
Ci s-au amestecat cu neamurile
Și au învățat să facă ca ei.
Au slujit idolilor lor
Și acceasta a fost pentru ei o înșelătorie.
Au jertfit pe fiii
Și pe fiicele lor falșilor dumnezei.
Au vărsat sânge nevinovat,
Sângele fiilor şi al fiicelor lor,
Sacrificați idolilor din Canaan,
Și s-a spurcat pământul de sânge.
S-au contaminat cu lucrurile lor,
S-au prostituat cu faptele lor.
Mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său
Și i s-a făcut silă de moştenirea Sa
I-a dat pe ei în mâinile neamurilor,
I-au stăpânit pe ei cei care îi urau.
I-au asuprit dușmanii lor:
Ei au trebuit să se supună sub mâna lor.
De multe ori Îi izbăvise,
Și totuși se încăpățânau în planurile lor
Și au fost doborâți pentru greșelile lor;
Dar El a văzut strâmtorarea lor,
Când a auzit strigătul lor.
Şi-a amintit de legământul Lui cu ei
Și a fost mișcat de milă, pentru marea Sa iubire.
I-a încredințat milostivirii
Celor care îi deportaseră.
Mântuiește-ne, Doamne Dumnezeul nostru,
Adună-ne dintre neamuri,
Ca să mulțumim numele Tău cel sfânt:
Să Te lăudăm va fi preamărirea noastră.
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
Din veac şi până în veac.
Tot poporul să zică: Amin. Aleluia.
Amintește-Ți de mine, Doamne. Sfântul Efrem comentează versetele 4-5 ale acestui psalm aplicându-le judecății și compunând o rugăciune: „Scapă-ne Doamne de întunecimile exterioare... amintește-Ți de noi, vizitează-ne eliberându-ne, pentru ca să vedem binele aleșilor Tăi..., amintește-Ți de noi cum Ți-ai adus aminte de tâlharul de pe cruce”.
Au refuzat un pământ plăcut, nu au crezut în cuvântul Lui. Sfântul Augustin ne spune că „poporul ales nu a luat în considerare pământul care era de dorit: au refuzat misterul neîncredințându-se cuvântului lui Dumnezeu, care prin lucruri mici conduce la lucruri mari”.
