Pentru a-l urma pe Isus trebuie să ne despuiem de cultura bunăstării şi de fascinaţia provizoriului: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Papa a subliniat că trebuie să ne facem un examen de conştiinţă în ce priveşte bogăţiile care ne împiedică să ne apropiem de Isus.
La Sf. Liturghie, concelebrată de cardinalul francez Philippe Barbarin, arhiepiscop de Lyon, au luat parte membrii Consiliului Pontifical al Operatorilor Sanitari, conduşi de preşedintele departamentului, mons. Zygmunt Zimowski, şi un grup de colaboratori de la Serviciile Economice ale Guvernatoratului.
La Evanghelia zilei, luată din capitolul 10 după Marcu, Isus îi cere unui tânăr să renunţe la toate bogăţiile, să le dăruiască celor săraci şi apoi să-l urmeze, dar tânărul a plecat întristat, căci avea multe bogăţii (vv. 17-27).
La predica Sf. Liturghii Papa a remarcat că bogăţiile sunt o piedică pe calea către Împărăţia lui Dumnezeu. De altfel, „fiecare dintre noi are bogăţiile sale”, există întotdeauna o bogăţie care ne împiedică să mergem aproape de Isus. Trebuie să ne străduim să vedem care este această bogăţie. Toţi, a spus Papa, „trebuie să facem un examen de conştiinţă în ce priveşte bogăţiile noastre, pentru că ne împiedică să ne apropiem de Isus pe calea vieţii”.
Papa s-a referit în această privinţă la „bogăţiile de natură culturală”. Mai întâi, „cultura bunăstării, care ne face să nu fim curajoşi, ne face leneşi, chiar egoişti”. Bunăstarea are efectul unei anestezii: „«Nu, nu mai mult de un copil, pentru că altfel nu mai putem merge în vacanţă, nu putem merge dincolo, nu mai putem cumpăra o casă. Acceptăm să-l urmăm pe Domnul numai până la un anumit punct». Iată ce face bunăstarea: toţi ştim bine cum este bunăstarea, dar aceasta ne doboară, ne despoaie de acel curaj, de curajul forte de a merge aproape de Isus. Aceasta este prima bogăţie din cultura noastră de astăzi: cultura bunăstării”.
Mai există, apoi, o altă formă de bogăţie în cultura actuală, o bogăţie care ne împiedică să ne apropiem de Isus: este „fascinaţia provizoriului”. Noi, a observat Papa, suntem „îndrăgostiţi de provizoriu”. Nu ne plac „propunerile definitive” pe care ni le face Isus. Provizoriul, în schimb, place pentru că „ne este teamă de timpul lui Dumnezeu”, care este definitiv: „El este Stăpânul timpului, noi suntem stăpânii momentului. De ce? Pentru că pe moment ne credem stăpâni: până aici îl urmez pe Domnul, apoi, voi vedea… Am auzit pe cineva care dorea să devină preot, dar numai pentru zece ani, nu mai mult… Câte cupluri se căsătoresc şi, fără să o spună, se gândesc în inimă: «până când durează iubirea, apoi se va vedea». Fascinaţia provizoriului: iată, şi aceasta este o bogăţie. Trebuie să devenim stăpânii timpului, să reducem durata momentului. Aceste două bogăţii sunt cele care în acest moment ne împiedică să mergem înainte. Eu mă gândesc la atâţia bărbaţi şi la atâtea femei care au lăsat propria ţară pentru a merge ca misionari pentru toată viaţa: acesta este definitivul!”.
În acelaşi timp Papa s-a referit la bărbaţii şi femeile care „au lăsat propria casă pentru a întemeia o căsătorie pentru toată viaţa”. Aceasta înseamnă a-l urma pe Isus îndeaproape, aceasta înseamnă „definitivul”. Provizoriul nu înseamnă a-l urma pe Isus, îl considerăm „teritoriul nostru”. „La îndemnul lui Isus, în faţa acestor două bogăţii culturale, să ne gândim la discipoli: erau derutaţi. Şi noi putem fi dezorientaţi la aceste cuvinte pe care le spune Isus. Când Isus a dat câteva explicaţii, ei erau şi mai uimiţi. Să cerem Domnului să ne dea curajul de a merge înainte, renunţând la cultura bunăstării, cu speranţa – la ţinta călătoriei, unde El ne aşteaptă – în timp. Nu cu speranţa măruntă a momentului, care nu ne mai foloseşte”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
