Bunătatea este ceva mai mare decât logica lumii. Este un mod neașteptat de a face dreptate. De aceea, nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu nu se sperie de păcatele noastre, de greșelile noastre, de căderile noastre, ci se sperie de închiderea inimilor noastre, de lipsa noastră de credință în iubirea sa.
Papa Francisc a dedicat cateheza audienței generale de miercuri, 19 ianuarie, din Aula Paul al VI-lea, din Vatican, tot sfântului Iosif, explorându-i figura în calitate de tată caracterizat de bunătate.
Pontiful a pornit de la Scrisoarea apostolică “Patris corde”, din 8 decembrie 2020, în care a avut ocazia să reflecteze asupra acestui aspect al personalității sfântului Iosif.
„De fapt” – a observat pontiful – “ deși Evangheliile nu ne dau detalii despre modul în care și-a exercitat paternitatea, putem fi siguri că faptul de a fi un om “drept” s-a manifestat și în educația pe care i-a dat-o lui Isus.
“Iosif l-a văzut pe Isus crescând zi de zi ‘în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor’ (Lc 2,52), a spus, reliefând faptul că, așa cum a făcut Domnul cu Israel, tot așa ‘l-a învățat pe Isus să meargă, ținându-l de mână; a fost pentru el ca un tată care ridică un copil la obrazul său, aplecându-se asupra lui ca să-l hrănească’ (cf. Os 11,3-4)". (“Patris corde”, 2).
„Evangheliile” – a continuat – „atestă că Isus a folosit întotdeauna cuvântul ‚tată’ pentru a vorbi despre Dumnezeu și despre iubirea sa. Multe parabole au ca protagonist figura unui tată. Una dintre cele mai cunoscute este, cu siguranță, cea a Tatălui milostiv, relatată de evanghelistul Luca (cf. Lc 15,11-32). Această parabolă subliniază nu numai experiența păcatului și a iertării, ci și modul în care iertarea ajunge la persoana care a greșit. Textul spune: ‚Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă și, alergând, l-a îmbrățișat și l-a sărutat’ (v. 20).”
„Fiul” – a explicat papa Francisc – „se aștepta la o pedeapsă, la o justiție care, cel mult, i-ar fi putut da locul unuia dintre servitori, dar se trezește învăluit în îmbrățișarea tatălui său. Bunătatea este ceva mai mare decât logica lumii. Este un mod neașteptat de a face dreptate. De aceea, nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu nu se sperie de păcatele noastre (...) nu se înspăimântă de păcatele, de greșelile noastre, de căderile noastre, ci se sperie de închiderea inimilor noastre (...), de lipsa noastră de credință în iubirea sa. Există o mare tandrețe în experiența iubirii lui Dumnezeu. Și este frumos să ne gândim că prima persoană care i-a transmis această realitate lui Isus a fost chiar Iosif. Pentru că lucrurile lui Dumnezeu vin întotdeauna la noi prin mijlocirea experiențelor umane (...).”
„De aceea” – a mai spus – „am putea să ne întrebăm dacă noi înșine am experimentat această bunătate și dacă am devenit, la rândul nostru, mărturisitorii ei. Să reflectăm. Pentru că tandrețea nu este în primul rând o chestiune emoțională sau sentimentală. Nu, ci este experiența de a ne simți iubiți și acceptați tocmai în condiția sărăciei și mizeriei noastre, fiind astfel transformați de iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu se bazează doar pe talentele noastre, ci și pe slăbiciunea noastră răscumpărată.”
„Experiența bunătății constă în a vedea puterea lui Dumnezeu trecând tocmai prin ceea ce ne face mai fragili; cu condiția, însă, să ne convertim de la privirea celui rău care ‚ne face să privim fragilitatea noastră cu o judecată negativă’, în timp ce Duhul Sfânt „o scoate la lumină cu tandrețe” („Patris corde”, 2) – a mai spus papa Francisc, explicând că bunătatea „este cel mai bun mod de a atinge ceea ce este fragil în noi. (...) De aceea este important să întâlnim milostivirea lui Dumnezeu, mai ales în Sacramentul Reconcilierii, în rugăciunea personală adresată lui Dumnezeu, făcând o experiență de adevăr și bunătate. În mod paradoxal, chiar și Cel Rău poate să ne spună adevărul (...) dar o face pentru a ne condamna. Știm, însă, că Adevărul care vine de la Dumnezeu nu ne condamnă, ci ne primește, ne îmbrățișează, ne sprijină, ne iartă” („Patris corde”, 2).
„Fără această ‚revoluție a bunătății’ riscăm să rămânem prizonieri ai unei justiții care nu ne permite să ne ridicăm ușor și care confundă răscumpărarea cu pedeapsa. Din acest motiv, astăzi vreau să ne amintim în mod special de frații și surorile noastre care se află în închisoare. Este corect ca cei care au greșit să plătească pentru greșeala lor, dar este și mai corect ca cei care au greșit să poată să se răscumpere din greșeala lor”, a spus Sfântul Părinte la finalul catehezei audienței generale, încheind și de această dată cu o rugăciune către sfântul Iosif :
„Sfinte Iosif, părinte în ale bunătății,
Învață-ne să acceptăm că suntem iubiți tocmai în ceea ce este mai slab în noi.
Fă ca noi să nu punem vreun obstacol
între micimea noastră și măreția iubirii lui Dumnezeu.
Trezește în noi dorința de a ne apropia de Sacramentul Reconcilierii,
ca să fim iertați și să devenim capabili să-i iubim cu bunătate
pe frații și surorile noastre în fragilitatea lor.
Fii aproape de cei care au greșit și care plătesc pentru asta;
Ajută-i să găsească nu doar dreptate, ci și bunătate, pentru a putea începe din nou.
Și învață-i că primul mod de a începe din nou
este de a cere, cu sinceritate, iertare.
Amin.”
Să cerem cu insistență Domnului darul comuniunii depline
În cadrul salutului în limba italiană, adresat credincioșilor și pelerinilor care au participat la audiența generală, papa Francisc a amintit Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor, care a început marți, 18 ianuarie, spunând că aceasta „ne îndeamnă să cerem cu insistență Domnului darul comuniunii depline între credincioși”.
Apel al papei pentru populația din Insulele Tonga
În cadrul audienței generale, pontiful și-a îndreptat gândul către populația Regatul Tonga, grav afectată de erupția violentă a unui vulcan subacvatic care a provocat pagube materiale enorme pentru locuitorii insulelor. „Sunt aproape spiritual de toți cei afectați, implorându-l pe Dumnezeu să le aline suferința. Vă îndemn pe toți să vă alăturați rugăciunii mele pentru acești frați și surori” – a mai spus Sfântul Părinte.
