Un cărător de apă din India avea două vase mari, fiecare atârnat la capătul unei prăjini pe care o purta peste gât. Unul dintre vase era realizat perfect și fără crăpături. Celălalt vas avea o crăpătură și până când cărătorul de apă ajungea la casa stăpânului său se scurgea multă apă și vasul ajungea doar pe jumătate plin.
Timp de doi ani, cărătorul de apă a livrat zilnic doar un vas și jumătate cu apă la casa stăpânului său. Desigur, vasul perfect era foarte mândru de realizările sale. Dar vasului crăpat îi era rușine de propria imperfecțiune, și se simțea mizerabil pentru că a fost în măsură să realizeze numai jumătate din ceea ce ar fi putut face.
După doi ani percepuți ca fiind un eșec amar, vasul crăpat a hotărât să vorbească cu cărătorul de apă.
„Mi-e rușine de mine, și vreau să-mi cer scuze față de tine.”
„De ce?” întrebă cărătorul de apă. „De ce ți-e rușine?”
„Am fost în stare, în ultimii doi ani, să-mi duc la îndeplinire numai jumătate din sarcină mea, deoarece această crăpătură provoacă scurgerea apei pe tot drumul înapoi de la izvor către casa stăpânului tău. Din cauza defectelor mele, trebuie să faci toată această muncă, fără a obține valoarea cuvenită pentru eforturile tale”, a spus vasul.
Cărătorului de apă i-a părut rău pentru vechiul vas crăpat și plin de compasiunea i-a spus;
„Pe drumul de întoarcere către casa stăpânului, vreau să observi florile frumoase de-a lungul cărării.”
Într-adevăr, în timp ce mergeau în sus pe deal, vechiul vas crăpat o remarcat cum soarele încălzea frumoase flori sălbatice crescute pe o parte a cărării și acest lucru la înveselit puțin. Dar, la sfârșitul traseului, vasul încă se simțea rău, pentru că se scursese jumătate din încărcătura sa, și astfel vasul și-a cerut din nou scuze de la cărătorul de apă pentru eșecul său.
Purtătorul de apă i-a spus:
„Ai observat că pe potecă erau flori doar pe partea ta, însă nu era niciuna pe partea celuilalt vas? Pentru că am știut întotdeauna despre defectul tău și am profitat de el. Am plantat semințe de flori pe partea ta de cărare și în fiecare zi, în timp ce mergem înapoi de la izvor, le-ai udat. Timp de doi ani am fost capabil să cresc aceste flori frumoase pentru a decora masa stăpânului meu. Fără tine fiind așa cum ești, el nu ar avea aceste flori grațioase în casa lui.„
Fiecare dintre noi are propriile noastre defecte unice.
Suntem toți niște vase crăpate.
Dar dacă o vom permite, Dumnezeu va folosi defectele noastre pentru a-și înfrumuseța și îmbogăți masa.
Nu-ți fie teamă de defectele tale.
Recunoaște-ți-le și poți fi și tu o sursă de frumusețe.
