De Lucandrea Massaro
E știrea difuzată recent conform căreia o tânără femeie a ales să devină „mireasa lui Cristos”, printr-o ceremonie particulară diferită de ritualul prin care se intră în monahism.
Este vorba de Jessica Hayes, profesoară de teologie la Fort Wayne (Indiana, USA). Ea se alătură altor 230 de femei care în Statele Unite au ales să intre în Ordo virginum.
Huffington Post relatează: "Fecioarele consacrate în comparație cu persoanele care fac parte dintr-un ordin călugăresc nu depun voturi specifice, nu au o îmbrăcăminte specială sau un semn exterior care să le distingă. Superiorul lor este episcopul care a celebrat public ceremonia de consacrare. Femeile care aleg să facă parte din Ordo virginum se angajează să trăiască în castitate pentru totdeauna; ele nu trebuie să fi fost căsătorite și nici să fi exercitat în trecut practici contrare vieții în curăție. În rest, viața lor e asemănătoare cu a celorlalți, iar pentru a se întreține au diferite slujbe, nu neapărat în ambient eclezial.
Între darurile Spiritului Sfânt dăruite Bisericiieste recunoscut si cel prezent in Ordum Virginum: „Este motiv de bucurie și speranță să vedem cum astăzi înflorește străvechiul Ordin al Fecioarelor, mărturisit în comunitățiile creștine de pe timpurile apostolilor. Consacrate de Episcopul eparhial, ele câștigă o particulară legătură cu Biserica, în a cărui serviciu se pun; chiar dacă rămân în lume, ele formează o specială imagine escatologică a Miresei cerești și a vieții viitoare, când Biserica va trăi în plinătate iubirea pentru Cristos Mirele”. (Ioan Paul al II-lea în Exortația apostolică ”Vita Consacrata” 1996).
„Curăția «pentru Împărăția Cerurilor» (Mt 19, 12) eliberează inima omului într-un mod cu totul special, ca să ardă mai mult de iubire pentru Dumnezeu și pentru toți oamenii.(Conciliul Vatican al II-lea, Decretul Perfectae caritatis, n. 12). Cele mai vechi cărți liturgice arată că de-a lungul timpului în ritualul consacrării fecioarelor s-au folosit cuvinte și simboluri specifice căsătoriei. Se pune astfel în evidența că, în viața creștinului, căsătoria și fecioria manifestă și actualizează, în mod diferit, aleanța nupțială dintre Dumnezeu și poporul său (Notă pastorală în Ordo virginum).
Traducere: AMR
