Al Domnului este pământul şi tot ce e pe el;
Lumea şi toţi locuitorii ei.
El l-a întemeiat pe mări
Şi l-a aşezat pe râuri.
Cine se va putea sui în muntele Domnului?
Cine va putea sta în locul cel sfânt al Lui?
Cel ce are mâinile neprihănite şi este curat cu inima,
Cel ce nu şi lasă sufletul minciunii,
Cel care nu jură cu viclenie.
Acesta va lua binecuvântare de la Domnul
Şi dreptate de la Dumnezeu, Mântuitorul său.
Iată generaţia celor care îl caută pe Domnul,
A celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
Ridicaţi porţi grinzile voastre,
Ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul măririi.
Cine este acesta Împăratul măririi?
Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel puternic în război.
Ridicaţi, porţi grinzile voastre
Ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul măririi.
Cine este acesta Împăratul măririi?
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul măririi.
Al Domnului este pământul şi tot ce e pe el; lumea şi toţi locuitorii ei. Psalmul este prezentarea întoarcerii poporului ales din robie, după distrugerea Templului, şi ei apreciează cu alţi ochi legătura cu Dumnezeu. Sunt conştienţi că pentru a se apropia de Domnul omul trebuie să se pregătească, să aibă o inimă curată. Putem să ne aducem aminte că acest verset e folosit la slujba înmormântării, la îngroparea credincioşilor şi este subliniată dimensiunea vieţii ca şi trecere, pelerinaj, exil din care omul se întoarce în casa Tatălui pentru a-i aduce mărire în veşnicie.
Ridicaţi porţi grinzile voastre; ridicaţi-vă, porţi veşnice ca să intre Împăratul măririi. Ne amintim că templul din Ierusalim fusese distrus şi psalmistul spune porţilor celor vechi să se ridice singure, să se refacă pentru a putea intra prin ele Împăratul măririi. Porţile templului chiar materiale poartă în sine şi un simbol de eternitate, de aceea ele se vor reface, nu vor fi biruite, cum va spune mai târziu Mântuitorul vorbind despre Biserică. Ea este întemeiată pe siguranţa de nezdruncinat a credinţei ce nu cedează schimbărilor trecătoare ale timpurilor. Ne aducem aminte că aceste versete sunt folosite la sfinţirile de Biserici şi în noaptea Învierii pentru a sublinia următorul aspect: casa lui Dumnezeu nu va fi distrusă niciodată. În alte traduceri apare expresia, ridicaţi căpetenii, porţile voastre, iar sfinţii părinţi văd în aceste căpetenii pe îngerii care se pregătesc să deschidă porţile cerurilor şi se întreabă cine poate fi, văzând că apare cineva care pare a fi un om, care nu este însă altcineva decât Domnul în misterul Înălţării Sale la cer, Împăratul Măririi.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
