De Sam Guzman
Tolkien pe când a întâlnit-o pe cea care era să-i devină soție, Edith, la vârsta de 16 ani, s-a îndrăgostit imediat de ea. Când preotul care-i era tutore a descoperit povestea de iubire i-a interzis să țină legătura cu Edith până la vârsta de 21 de ani, pentru a nu-l distrage de la studii. Tolkien chiar dacă nu era de acord se supuse și timp de cinci ani a așteptat. În seara când a împlinit 21 de ani i-a trimis frumoasei Edith o scrisoare în care îi mărturisea iubirea și prin care o cerea de soție. O săptămână mai târziu erau logodiți și așteptau să se căsătorească. În timpul vieții sale, Tolkien a scris multe poezii de iubire pentru soția sa, iar în scrisorile către prieteni scria despre ea în cuvintele cele mai alese. Probabil lucrul cel mai de preț pe care-l putea oferi iubitei sale soții a fost întrepătrunderea istoriei lor de iubire cu povestea dintre Beren și Luthien.
Scria fiului său Christopher: „Nu i-am zis niciodată Edith Luthien- dar ea a fost sursa povestei care a devenit în acele timpuri partea principală din Silmarillion. A fost gândită la început într-o mică pădure la Roos în Yorkshire (unde am fost pentru o perioadă și unde ea a putut să fie cu mine pentru un scurt timp). În acele zile ea putea să cânte și să danseze fără griji, și îmi mintesc că avea părul foarte frumos, tenul clar, ochii strălucitori cum nu i-am văzut niciodată”.
Nici după moarte, Tolkien nu a lăsat-o pe Edith. A fost îngropat lângă ea, iar pe o unică lespede era scris Beren și Luthien.
J.R.R. Tolkien a fost căsătorit timp de 55 de ani. În contrast, rata modernă a divorțurilor este înspăimântător de ridicată, iar unii renunță complet la căsătoria monogamă, susținând simplu că nu e posibilă. Ce avea Tolkien ce multe căsătorii nu au? Cum făcea ca lucrurile să meargă? Răspunsul este simplu: a înțeles că adevărata iubire implică abnegație.
Noțiunea modernă a iubirii este pur sentiment, și se concentrează cel mai mult pe EU. Dacă cineva te excită, te face să tremuri, dacă știe să pună în valoare Eul și dorințele tale, atunci într-adevăr poți spune că ești îndrăgostit conform definițiilor moderne.
Datorită faptului că era profund atașat de soție Tolkien respingea această idee despre iubire. El îmbrățișa idea catolică a adevăratei iubiri fundamentată pe celălalt - ceva ce necesită sacrificiu instictelor naturale și o acțiune determinată asupra voinței.
Punctul de vedere a lui Tolkien în ce privește iubirea conjugală îl regăsim într-o scrisoare către fiul său Michael Tolkien. Este o parte din Tolkien pe care mulți nu o cunosc. Celor care au o viziune excesiv sentimentală asupra iubirii, cuvintele sale pot părea șocante. Totuși, vorbește despe adevăruri care dacă sunt înțelese și asumate duc la adevăr și la fericire întărind căsătoria.
„Oamenii nu sunt (monogami). Monogami de la natură nu sunt. Monogamia este o alegere etică și de credință și nu a trupului. Esența într-o lume decăzută este că mai bine nu se poate obține prin plăcere gratuită sau cu ceea ce se cheamă ”realizare eului”, ci cu efort și suferință.
...Pentru creștin nu există scăpare. Căsătoria poate să-l ajute să se sfințească și să-și gestioneze impulsurile sexuale, harul divin poate să-l întărească în luptă, dar lupta rămâne... Niciun bărbat nu poate să o iubească pe mireasa sa în trup și suflet fără un exercițiu conștient și deliberat al conștiinței, fără abnegație. Am auzit acestea de foarte puține ori în Biserică, rar în afară...
Când fascinația pentru celălalt se sfârșește, sau simplu lucrurile nu merg spre bine, bărbatul se gândește că a făcut o eroare, și că adevăratul ”suflet pereche” trebuie încă să-l caute. În realitate, adevăratul suflet pereche va fi prima persoană pe care o va întâlni și care-l va atrage din punct de vedere sexual...
Și natural, doar ca și principiu are dreptate: a făcut o eroare. Doar un om foarte înțelept la sfârșitul vieții sale ar putea exprima o judecată sănătoasă după care, între toate riscurile posibile, alegerea cea mai bună a fost să se căsătorească. Toate căsătoriile, chiar și cele fericite, sunt o eroare: în sensul că aprope fiecare dintre parteneri ar fi putut să găsească un tovarăș mai potrivit. Dar, în realitate, ”adevăratul suflet pereche” este persoana cu care s-au căsătorit.. În această lume decăzută avem ca și unice îndrumătore prudența și înțelepciunea (așa de puțină în tinerețe, prea târziu la bătrânețe), un suflet pur și fidelitate în adevăr...” (Scrisori de J.R.R Tolkien, p 51-52)...
Iubirea este sacrificiu, deoarece adevărata iubire este o luptă contra iubirii pentru noi înșine. Este un sacrificiu contra naturii noastre care este decăzută și egoistă. Ceea ce ne dă viață este renunțarea la noi înșine. Și mulți oameni onești cu ei înșiși admit că Tolkien avea dreptate. Lupta pentru păstrarea castității și a fidelității nu se sfârșește niciodată, nu contează cât o iubești pe soția ta.
Esența iubirii este un act de voință. Sentimentele vin și pleacă în căsnicie. Ceea ce au căsătoriile fericite e ceea ce aleg – aleg să-și iubească soțiile mai mult decât pe ei înșiși, aleg să-și sacrifice dorințele lor” pentru o fericire de lungă durată, ”aleg să dăruiască decât să primească”.
Și știi ceva? Când alegi să fii fidel, fericirea inevitabil va sosi. Așa de mulți renunță când lucrurile devin dificile – dacă în acel moment ar fi ales să rămână fideli și să lupte, ar fi găsit adevărata fericire așteptând sfârșitul luptei.
Cum scria un alt catolic căsătorit și fericit, ”am cunoscut multe cupluri căsătorite și fericite, dar niciunul compatibil. Unicul scop al căsătoriei este lupta și supraviețuirea momentului când incompatibilitatea devine indiscutabilă. ”Adevărata bucurie și fericire fără sfârșit în căsătorie sunt posibile. Numeroase căsătorii inclusă cea a lui Tolkien demonstrează aceste lucru. Dar nu o să găsim bucuria niciodată dacă rămânem blocați asupra persoanei noastre. Parodoxul constă în faptul că trebuie să uiți de tine însuți ca să găsești fericirea pe care o cauți.
Bărbați, dacă doriți o căsnicie în fidelitate și fericire, trebuie să renunțați la voi înșivă. Trebuie să puneți pe soția voastră pe primul plan. Trebuie să o iubiți cu sacrificiu și abnegație – la fel cum Cristos iubește mireasa sa, Biserica.
Traducere:AMR
