Este o vocație inspirată de Sfântul Ioan Paul al II-lea, fiind marcat de Dumnezeu, prin influența Papei polonez.
Părintele Francesco Chiarini, 39 de ani, preot din Dieceza de Fermo, Italia, consideră că vocația sa este legată de o întâlnire neașteptată pe care a avut-o când era doar un băiat de 8 ani. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat orașul natal al părintelui Chiarini la 30 decembrie 1988. Sfântul Ioan Paul al II-lea, pe atunci în vârstă de 67 de ani, a coborât din cer - literalmente: a coborât dintr-un elicopter, purtând o pelerină roșie. O mulțime veselă a sărbătorit vizita apostolică.
Prin mulțime, un băiat italian care ținea un steag mic al Vaticanului a alergat cu fratele său pentru a-l vedea pe succesorul lui Petru. Au fost opriți de o barieră metalică. Părea că ar fi imposibil să-l vadă pe Papa de aproape, dar viitorul Sfânt a avut o atenție specială pentru cel mai mici dintre frați; s-a oprit în fața băiețelului cu ochii limpezi, zâmbitori, care aproape că era atârnat de bariera aceea.
„Am trecut de barieră”, declară părintele Chiarini. „Papa a venit la mine - nu știu de ce nu a făcut același lucru cu fratele meu, care a fost lângă mine - și mi-a mângâiat obrazul, prietenos și moale. Îmi amintesc încă parfumul.”
Chiarini este acum un tânăr preot, hirotonit în 2010 în a doua duminică a Paștilor, în Sărbătoarea Divinei Milostiviri, sărbătoare proclamată cu 10 ani mai devreme de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Întâlnirea a fost un moment special. Băiețelul a simțit ceva de nedescris în inima lui, spune el. „Câteva zile mai târziu, parohul meu, părintele Enrico, i-a întrebat pe toți copiii care au luat parte la cursul de pregătire pentru Prima Împărtășanie ce ne-am fi dorit să fim când vom crește. Fără să ezit, am răspuns: preot!”
Întâlnirea a avut loc de Sărbătoarea Sfintei Familii din Nazaret, în 1988, când Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat Liturghia și a trimis ca misionari primele familii. Ulterior, aceștia au mers la cele mai umile periferii din Asia și Africa, formând mici echipe de evanghelizare însoțite de un preot.
Chiarini avea 17 ani când, în august 1997, a participat cu un grup de tineri din Calea Neocatecumenală la cea de-a 12-a Zi Mondială a Tineretului (ZMT) de la Paris. Tânărul a considerat din nou calea de a fi preot când a auzit cuvintele lui Ioan Paul al II-lea: „Urmărește-L pe Isus! Nu vă temeți de „viața nouă” pe care El v-o oferă.”
„Ioan Paul al II-lea l-a iubit profund pe Isus Cristos și a fost martor la rugăciune. Acest lucru i-a dat o libertate imensă în orice: să spună lucruri tinerilor și să fie un tânăr cu tineri ”, spune Chiarini.
Astăzi, preotul italian este doctor în Teologie Biblică, grad obținut la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma și este profesor la Institutul Teologic din Marche, în Fermo, Italia, din 2009.
Iubire, suferință și Cruce
De fapt, pontificatul lui Ioan Paul al II-lea a avut un impact asupra vieții a milioane de tineri. În Duminica Floriilor, 1986, a avut loc prima Zi Mondială a Tineretului, la Roma. A contribuit la primirea de către Karol Wojtyła a apelativelor de „Papă al tinerilor” și „Papă al vocațiilor” - cu vocațiile familiilor și persoanelor consacrate.
Chiarini vede un alt semn dezvăluitor al vocației sale în faptul că și-a scris teza de licență în teologie având ca subiect scrierile unui părinte spaniol din secolul al XVI-lea, Sfântul Ioan al Crucii, considerat vârful misticismului Creștin experimental. Scrierile sfântului (în primul rând poezie) l-au inspirat pe Chiarini să studieze harul gratuității iubirii lui Cristos.
De fapt, necunoscut la acea vreme pentru Chiarini, Papa Ioan Paul al II-lea și-a obținut doctoratul în teologie (1948) cu o teză pe tema credinței în lucrările Sfântului Ioan al Crucii. Mai mult, cu câțiva ani înainte, după moartea întristată a tatălui său, Ioan Paul al II-lea descoperise că citirea sfântului poet îi dădea mângâiere, în același timp în care conștientizarea vocației sale creștea în admirația sacrificiului preoților catolici din lagărele de concentrare naziste.
Părintele Chiarini consideră intimitatea vieții sale de rugăciune ca fiind o altă legătură spirituală cu Wojtyła, care a pus fiecare decizie în mâinile lui Dumnezeu. Legătura sa cu Ioan Paul al II-lea este și o legătură cu propriul său tată, care a murit cu ceva timp în urmă și care a fost foarte devotat sfântului polonez. Tatăl lui Chiarini s-a rugat Sfântului Ioan Paul al II-lea, solicitând ca prin mijlocirea lui, Domnul să-i protejeze familia, să îi ajute pe tinerii pe care i-a catehizat și să-i acorde sănătate. Mesajul papei Wojtyła a consolidat unitatea familiei lui Chiarini.
Ioan Paul al II-lea: O inspirație
„Dumnezeu mă ajută să trăiesc chemarea. Cu cât merg mai mult ca preot, cu atât simt o golire (kenoză) a mea și cu atât am mai multă încredere în dragostea Lui, crescând astfel capacitatea mea de a servi și de a fi alături de tineri. Ioan Paul al II-lea l-a iubit pe Cristos, așa că mulțimile l-au urmat. Simt o „dragoste gratuită” pe care „nu o merit”, dar în fiecare zi, Dumnezeu vine în căutarea mea, chiar dacă nu sunt altceva decât un simplu preot. În timp ce sunt liber, mă simt ales și mângâiat de Cristos.”
Părintele Chiarini spune că a primit de o sută de ori mai mult decât a oferit. Ca exemplu a modului în care harul lui Dumnezeu lucrează prin el, ne spune despre participarea sa la un campionat internațional de fotbal amator în care a jucat în timp ce studia la un seminar din Taiwan. În meciul final pentru calificare, el a marcat golul câștigător, iar imediat portarul adversarului său, într-o furie orbă din cauza înfrângerii, l-a lovit și i-a rupt piciorul lui Chiarini (tibia și fibula).
Înainte de a părăsi terenul, deși avea dureri, Chiarini a simțit nevoia să facă un gest despre care spune că nu vine de la el, ci de la Dumnezeu. Înainte de a urca pe targă și de a fi dus la spital unde urma să fie supus unei operații de reconstrucție, el a luat mâna tânărului canadian care l-a rănit, l-a privit în ochi și a spus: „Te iert!”.
„Tânărul era ateu”, spune Chiarini, „dar a venit să mă viziteze în spital. Deși nu știa unde să mă găsească, a făcut tot posibilul să vorbească cu mine înainte de operație. Poate că Domnul mi-a pus iertare în gură pentru a-l salva pe acest tânăr”.
Sursa: aleteia.org
Traducerea: Ioan - Ștefan Dumitraș
