După rugăciunea mariană "Îngerul Domnului", de duminică, 7 iunie a.c., Papa Francisc le-a vorbit pelerinilor adunați în Piața Sfântul Petru despre călătoria apostolică de o zi, efectuată sâmbătă, 6 iunie, la Sarajevo, capitala Bosniei și Herțegovinei.
Citind cuvintele unui banner din Piață, pe care era scris: "Bine ați revenit!", Pontiful s-a oprit asupra semnificației vizitei la Sarajevo, pe care a descris-o astfel:
Papa Francisc: "Ieri am fost la Sarajevo, în Bosnia și Herțegovina, ca pelerin al păcii și al speranței. Sarajevo este un oraș simbol. Timp de secole a fost loc al conviețuirii între popoare și religii încât orașul a ajuns să fie numit "Ierusalimul Occidentului"
În trecutul apropiat a devenit simbol al distrugerii cauzate de război. În prezent, este în curs un minunat proces de reconciliere, mergând [la Sarajevo] tocmai pentru a încuraja acest parcurs al conviețuirii pacifice dintre diferite populații; un parcurs obositor, dificil, dar posibil! [Și] este făcut bine.
Îmi exprim încă o dată recunoștința față de Autorități și față de întreaga populație pentru primirea călduroasă. Mulțumesc dragei comunități catolice, căreia am dorit să-i duc afecțiunea Bisericii universale și mulțumesc îndeosebi tuturor credincioșilor: ortodocși, musulmani, evrei și credincioșilor care aparțin altor minorități religioase. Am apreciat efortul de colaborare și de solidaritate dintre aceste persoane care aparțin diferitelor religii, îndemnându-i pe toți să continue opera de reconstrucție spirituală și morală a societății. [Pentru aceasta] lucrează împreună ca adevărați frați. Domnul să binecuvânteze Sarajevo și Bosnia Herțegovina."
Despre călătoria apostolică de o zi a Papei Francisc la Sarajevo a vorbit și părintele Federico Lombardi, care a definit-o ca fiind foarte intensă, cu multe momente emoționante. Vă propunem interviul acordat de directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun colegului nostru Alessandro Gisotti.
P. Lombardi: "Toate cele cinci momente ale vizitei la Sarajevo au fost extrem de importante, chiar dacă este clar că, din punct de vedere al intensității emoțiilor, întâlnirea din catedrală cu clerul și, după-amiază, reuniunea cu tinerii au fost cele mai impresionante, cele care au atras cel mai mult atenția. De fapt, în catedrală, după cum s-ar fi putut chiar prevedea, Papa a lăsat la o parte discursul pregătit pentru a vorbi în mod cu totul spontan, liber, cu o expresie foarte intensă și autentică trăită în acel moment. De aceea, îmi este greu să spun care dintre momentele vizitei a fost mai plin de intensitate. Desigur, pentru noi celebrarea euharistică cu întreaga comunitate catolică din Sarajevo, este cu siguranță momentul crucial al unei astfel de vizite. Însă, referindu-ne la un alt moment, reprezentat de întâlnirea interreligioasă, aceasta a fost de un înalt nivel, așa cum au fost și intervențiile altor lideri ai unor comunități religioase prezenți la reuniune, ale căror intervenții au fost de o foarte înaltă ținută. (…) Întreaga desfășurare a călătoriei a fost importantă și unitară, Papa mergând ca pelerin al păcii și al dialogului – după cum a spus el însuși – călătoria având numeroase aspecte și variați interlocutori, însă mesajul fiind extrem de unitar, de la responsabilii politici și religioși, până la comunitatea catolică și la tineri."
Când Papa Ioan Paul al II-lea vizita Sarajevo în urmă cu 18 ani, orașul avea încă răni sângerânde de pe urma războiului. În prezent, după două decenii de la conflictul armat, într-un anumit sens Papa Francisc a propus orașul Sarajevo din zilele noastre ca model de concordie pentru lume. Vorbind despre dialog, care se confirmă a fi o temă cheie a Pontifului, părintele Federico Lombardi a spus:
P. Lombardi: "Papa este o persoană care promovează prin prezența sa, nu doar prin cuvinte, cultura întâlnirii. Și în cadrul vizitei, dincolo de formule și de conținutul discursurilor, impresiona modul său de a fi ca persoană, personalitatea sa credibilă de lider religios și nu numai, respectată de toți, de majoritatea popoarelor din lume, și care, prin prezența sa, încurajează pașii înainte chiar și în ciuda dificultăților, îndemnându-i pe tineri pe înainteze spre viitor.
Discursurile Papei erau structurate pe cuvinte de speranță. Liderilor religioși le-a spus că trebuie să facă o pastorație a speranței; pe tineri i-a îndemnat să fie speranța țării care privește spre viitor, a unei țări care lasă în urmă un conflict armat pentru a construi împreună un viitor de armonie.
Se trăia efectiv o senzație de bucurie în acel oraș refăcut și reînnoit după distrugerile din timpul războiului, un oraș destinat să trăiască vocația de simbol al reconstrucției bazată pe comuniune și pe conviețuirea pacifică și armonioasă chiar și în contextul diversității."
