de Sergiu Soica
Episcopia Greco-Catolică Lugoj
Arhiva şi biblioteca Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj a avut de suferit, după decretul de desfiinţare a acestei Biserici. O parte a acestor arhive şi biblioteci a fost distrusă (Fonduri întregi au fost duse la fabrica de cărămidă din localitatea Lugoj şi arse), o parte a ajuns la diferiţi preoţi şi credincioşi apropiaţi Episcopiei (recuperarea acestor documente a întâmpinat unele dificultăţi), iar o parte a ajuns la Mitropolia Bisericii Ortodoxe din Timişoara (până să ajungă arhiva şi biblioteca la Mitropolia Banatului a fost mutată prin diferite clădiri din Lugoj. În această perioadă a anilor 1950, de arhivă şi bibliotecă s-a ocupat preotul Iuliu Raţiu, care a încercat şi a reuşit într-o măsură să o ordoneze pe fonduri).
Din referatele Împuterniciţilor şi Comisiei care s-a ocupat de aceste bunuri aflăm că în luna mai 1949, biblioteca şi arhiva au fost evacuate de la locul lor şi transportate. În acest raport mai este menţionat că: „În prezent, în urma evacuării din ultimul local, o bună parte din bibliotecă, se găseşte la Timişoara precum şi o mică parte din arhivă, restul fiind la Lugoj. Atât la bibliotecă, în Timişoara, cât şi la arhivă în Lugoj, se lucrează la sortarea şi inventarierea lor. Lucrările cu inventarierea nu se pot termina decât în cursul anului viitor”.
În Procesul Verbal, din 12 noiembrie 1949, semnat de Puşcaş Ştefan, preşedintele Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular Lugoj, Aurel Lascu secretarul Comitetului, dr. P. Gheleşianu şeful biroului şi Valeriu Popescu şeful secţiei administrative, Iosif Naghiu custodele averii fostului cult greco-catolic din Lugoj şi Teodor Gobjilă inspector în Ministerul Cultelor, aflăm că s-au întâlnit pentru a discuta situaţia averii mobile şi imobile a fostului Cult greco-catolic din Lugoj. Aici s-a hotărât ca întreaga avere a fostului cult greco-catolic să fie preluată. Preluarea a avut fundament legal Decretul Prezidiului Marei Adunări Naţionale nr. 358 publicat în Monitorul Oficial din 2 decembrie 1948, precum şi procesul verbal nr. 14 din 3 martie 1949 a Comisiunii Interministeriale constituite conform deciziei Consiliului de Miniştri nr. 1719 din 1949. Aici s-a mai hotărât ca biblioteca fostei episcopii şi obiectele de muzeu vor fi preluate în custodie de Sfatul Popular Lugoj.
Până la data de 15 decembrie 1949 averea fostei Episcopii greco-catolice din Lugoj, nu a fost preluată de către Comitetul provizoriu al Sfatului Popular al oraşului Lugoj, aşa cum i s-a atribuit de către Comisia interministerială prin procesul verbal din 3 martie 1949. Motivul din declaraţia lui Lascu Aurel – Secretarul Comitetului – acesta situaţie se datorează faptului că Ministerul de Interne şi nici Ministerul Cultelor nu le-a comunicat această hotărâre.
Biblioteca episcopiei de Lugoj cât şi cea personală a Episcopului Ioan Bălan, precum şi arhiva a fost evacuată din fosta reşedinţă în martie 1949, de către Miliţia oraşului, care s-a instalat în acest imobil. După mai multe mutări, atât biblioteca cât şi arhiva se aflau în localul unei foste cârciumi din str. Jdanov. Cărţile erau aşezate în ordine, cele mai de valoare erau aşezate în 7 lăzi, iar arhiva era răvăşită astfel că „în prezent reprezintă un maldăr de hârtii. Nu am putut găsii catalogul bibliotecii”. Din declaraţia verbală a custodelui Iosif Naghiu reiese că a existat catalogul până în momentul evacuării ce s-a făcut de către miliţie, evacuare la care el personal nu a asistat.
Obiectele de cult aflate în fosta reşedinţă şi în Capelă au fost preluate de Miliţie fostei bisericii greco-catolice din Lugoj. Nu s-a făcut nici o formă cu ocazia predării lor. Cu această ocazie s-a constatat că întreaga avere a fostei catedrale greco-catolice din Lugoj cât şi obiectele de cult evacuate din reşedinţa episcopală, nu sunt inventariate aşa cum a cerut Ministerul de Finanţe şi deci nici evaluate. Obiectele de muzeu nu se găsesc decât un dulap cu o colecţie de monede vechi şi un dulap cu diferite pietre. Obiectele personale ale Episcopului Ioan Bălan au fost ridicate de către pr. Nicolae Ciurescu – secretarul protoieriei otrodoxe, cu ocazia preluării reşedinţei de către Miliţie. Predarea nu s-a făcut cu proces verbal. La şedinţa din 12 decembrie 1949 de la reşedinţa Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al oraşului Lugoj s-a hotărât ca imediat să se treacă la luarea în primire a averii mobile şi imobile aşa cum prevede Decretul Prezidiului nr. 358, publicat în Monitorul Oficial din 2 decembrie 1948 şi Procesul Verbal nr. 14 din 3 martie 1949 al Comisei Interministeriale. Biblioteca şi obiectele de muzeu rămân în custodia Sfatului Popular Lugoj, până când va decide Ministerul.
În anul 1950 arhiva şi biblioteca au fost predate prin Proces Verbal, din data de 19 iulie 1950, încheiat între Plotunier de Miliţie Petre Sapunov, de la Miliţia Judeţeană Severin, şi Protopopul Gheorghe Medoia, consilier arhiepiscopal din Timişoara în prezenţa Împuternicitului Ministerului Cultelor pentru regiunea Banat-Timişoara Petru Gomboş. Plot. de Miliţie Petre Sapunov a predat Arhiva şi Biblioteca episcopiei de Lugoj Protopopului Gheorghe Medoia, consilier arhiepiscopal la Timişoara. Până în acel moment arhiva şi biblioteca au fost în 3 locuri: „în imobilul Fundaţiei Alexandrovici, în imobilul din str. Jdanov, nr 25 şi în bazarul Bisericii Ortodoxe Române”. Din această cauză, atât cărţile cât şi arhiva se găsesc răvăşite, preluarea lor făcându-se în această stare, neinventariate şi nu s-a găsit nici un inventar, nici al arhivei sau al bibliotecii. În Procesul Verbal s-a mai menţionat că inventarierea Arhivei şi Bibliotecii se va face după aranjarea şi sortarea actelor şi cărţilor.
Referatul Ministerului Cultelor din 11 august 1950 în baza Tem. Nr. 24650/950 menţiona următoarele: „După desfiinţarea centrului eparhial fost greco-catolic din Lugoj, biblioteca a fost evacuată şi depozitată într-o clădire, iar de atunci a mai fost evacuată în câteva rânduri, deoarece clădirile erau necesare pentru alte scopuri. În prezent partea cea mai mare a bibliotecii se găseşte la Timişoara, fiind în curs de inventariere, iar câteva cărţi împreună cu arhiva, se găsesc la Lugoj, fiind în curs de sortare, pentru a putea fi trimisă la Timişoara, deoarece la Lugoj nu se găseşte loc pentru depozitarea bibliotecii şi arhivei. Custodele bibliotecii este consilierul cultural al Mitropoliei prot. Gheorghe Medoia, ajutat de prot. Dr. Victor Vlăduceanu pentru partea de bibliotecă care se găseşte în Timişoara şi preot Virgil Ţurcanu pentru cea din Lugoj. Inventarul cu cărţile, manuscrisele şi tot ce se găseşte în bibliotecă, se va depune după terminarea acestuia. Centrul ortodox cel mai apropiat care ar putea adăpostii biblioteca,este Mitropolia Ortodoxă a Timişoarei”. Împuternicitul regiunii Timişoara Petru Gomboş, la 28 august 1950, a menţionat într-un referat că predarea şi preluarea bibliotecii şi arhivei episcopiei greco-catolice din Lugoj s-a făcut fără a avea inventar, „fără a se cunoaşte ce s-a predat respectiv preluat”.
După evenimentele din 1989 şi repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice, Biblioteca şi fondurile Arhivei Greco-Catolice de la Mitropolia Ortodoxă din Timişoara au fost trimise proprietarului de drept.
Episcopia Greco-Catolică Oradea
Soarta Arhivelor şi a Bibliotecilor Episcopiei Greco-Catolice de Oradea s-a hotărât în 19 aprilie 1949, printr-un Proces Verbal, în baza hotărârii Comisiei Interdepartamentale care a predat Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea întregul edificiu al fostei reşedinţe a Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Hotărâre comunicată Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea, prin adresa nr. 3696 din 1949 a Ministerului Cultelor, cu precizarea „că se predă atât imobilul clădit cât şi întreg inventarul şi mobilierul, pentru a servi exclusiv nevoilor acestei Episcopii sau instituțiilor ei”, precum şi în baza adresei nr. 2521.G. a Președinției Consiliului de Miniştrii, care repetă aceleaşi precizări. Semnatarii Procesului Verbal de predare primire au fost: custode Preot Boroş Vasile şi membrii comisiei de predare desemnaţi de către Primăria Municipiului Oradea: Albu Petru, Mierea Romulus şi Pavel Pal Ioan, - în asistenţa Inspectorului şef, dr. Valeriu Martin de la Ministerul Cultelor – au preluat: „membrii ai comisiei de preluare desemnaţi de către Episcopia Ortodoxă Română din Oradea: Consilier Guiaşu Ioan, Contabil şef Sendruţiu Ioan, dr. Eugen Bocu, Sendruţiu Florica şi preot Nemeş Roman am procedat la primirea edificiului şi întregului inventar şi mobilier al clădirii situate în Oradea Piaţa Malinowsky nr. 3”.
Biblioteca Episcopiei Greco-Catolice din Oradea conţinea 8.445 volume din care 244 reviste. Din biblioteca fostei Academii Teologice Greco-Catolice Oradea s-au găsit numai 1.404 volume, depozitate în pivniţa fostului profesor Alexandru Raţiu, restul de câteva mii urmează a fi căutate. Acestea au fost repartizate Ministerului Cultelor 15 volume, restul fiind atribuite Episcopiei Ortodoxe Oradea, cu condiţia de a ceda Institutului Teologic Ortodox din Cluj cărţile de care acesta are nevoie. În biblioteca fostei Episcopii se mai găseau 280 manuscrise vechi, printre care unele ale lui Gheorghe Şincai, şi ale lui Samuil Micu, Inocențiu Micu Klein şi Pravila Românească de la 1632. Acestea au fost sigilate şi propuse spre repartizare Academiei R.P.R. Prin adresa nr. 523 din 20 iunie 1949 filiala Cluj a Academiei R.P.R. face cunoscut că a preluat aceste manuscrise, înaintând inventarul lor. Arhivele au fost preluate de Episcopia Ortodoxă din Oradea.
În clădirea Episcopiei Greco-Catolice au mai fost identificate 7 dulapuri cu arhiva episcopiei şi arhiva fostei bănci „Unirea”şi arhive a unor şcoli din Beiuş Repartizarea acestei arhive s-a făcut în felul următor:
- Ministerului cultelor volumele notate în anexele nr. 1 şi 2.
- Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea, întreaga arhivă şi restul cărţilor, cu condiţia de a fi atribuite Institutului Teologic Ortodox din Cluj, cele de care acesta va avea nevoie.
- Arhiva fostei bănci „Unirea” să fie pusă la dispoziţia lichidatorilor acelei bănci.
- În ceea ce priveşte manuscrisele vechi, Academiei R.P.R.
Despre arhivele şi bibliotecile acestei Episcopii, mai aflăm că Împuternicitul Hemeş Roman, din Oradea, la 9 septembrie 1950, a raportat Ministerului Cultelor că „via fostei parohii Oradea Olosig (parohia seminarului) este şi azi în administraţia reacţiunii greco-catolice nerevenite”. Tot în acest raport a fost amintită arhiva Seminarului Greco-Catolic care se găsește la fostul profesor de teologie nerevenit dr. Petru Iluţiu care în anul 1950 era profesor la „ciclul II” Săcuieni. Împuterniciţii Nemeş Roman şi Ion Ţăranu de la Oradea menţionează într-un „referat special” datat în 13 noiembrie 1950, înregistrat de Ministerul Cultelor cu nr. 037519 tot în 13 noiembrie 1950, că a cercetat conţinutul a două dulapuri de fier de la fosta reşedinţă Episcopală greco-catolică din Oradea. În aceste dulapuri au fost: „hârtii fără valoare, bani ungureşti scoşi din uz şi cambii de la fosta bancă Unirea”. Împuternicitul scria în acest referat că „spera să găsească scripte ale Administraţiei Fondurilor Capitulare, de unde să putem urmării unele surse secrete de venituri, din trecut, precum şi calea pe cere veneau aceste surse materiale”.
Episcopia Greco-Catolică de Maramureş, cu sediul la Baia Mare
Această Episcopie, ca de altfel toate episcopiile greco-catolice din ţară, avea bibliotecă şi arhivă. După anul 1948, din referatele Comisiei de preluarea a bunurilor Greco-Catolice aflăm că biblioteca şi arhiva Episcopiei Greco-Catolice din Baia Mare, nu a fost inventariată, astfel s-a propus ca Episcopia ortodoxă din Oradea va delega un preot pentru inventarierea acestora.
Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniştri al R.P.R. prin Împuterniciţii din Baia Mare, Chilian Traian (Împuternicit Regional) şi Tatra Dumitru (Împuternicit Secretar), scriau, în 1 decembrie 1959, despre cărţile „cu conţinut religios” ale Episcopiei Greco-Catolice din Baia Mare că au fost preluate de Secţia de Învăţământ şi Cultură din Baia Mare. Aceeaşi Împuterniciţi au mai raportat, în 28 septembrie 1959, că biblioteca personală a Episcopului Alexandru Rusu a fost preluată tot de către Secţia de Învăţământ şi Cultură a Regiunii, pe baza deciziei penale a Tribunalului Militar din Cluj nr. 467 din 29 august 1957. Biblioteca Episcopului Alexandru Rusu aflăm în 19 iunie 1959, că era depozitată la sediul protopopiatului ortodox din Baia Mare, conţinând aproximativ 780 de volume, proprietatea episcopului greco-catolic, condamnat la muncă silnică pe viaţă cu confiscarea averii.
Episcopia Greco-Catolică Culj-Gherla
Arhiva şi Biblioteca Episcopiei Greco-Catolice Clujene a avut acelaşi itinerar ca celelalte Arhive şi Biblioteci Greco-Catolice din Ţară. În clădirea cancelariei episcopale, din Cluj, se afla biblioteca episcopală cu catalog topografic şi registru alfabetic cu 2707 cărţi şi broşuri – propuse spre a fi repartizate Episcopiei Ortodoxe a Clujului. De asemenea a fost propus spre a fi repartizată aceleaşi episcopii şi arhiva episcopiei greco-catolice.
La etajul clădirii episcopale a fost biblioteca Episcopului Iuliu Hossu cu 2014 volume de cărţi şi broşuri, care au fost inventariate de comisie. Această bibliotecă a fost transportată la Institutul Teologic din Cluj şi predate în custodie. Biblioteca fostei Academii Teologice Greco-Catolice a fost transportată la Institutul Teologic Ortodox din Cluj. În inventarul acestei biblioteci au fost 4861 volume. Arhiva aceleiaşi Academii teologice a fost de asemenea depozitată la Institutul Teologic Ortodox din Cluj.
Atât bibliotecile, precum şi arhivele Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla au fost repartizate Episcopiei Ortodoxe din Cluj, care a intenţionat să le preda Institutului Teologic Ortodox din localitate. În documentele identificate a fost remarcate următoarele cărţi: Cazania lui Varlaam, Noul Testament de la Bălgrad, Pravila de la Târgovişte, Scrierile Sfinţilor de Dosoftei, Kiriacodromionul lui Atanasie Anghel, Biblia lui Bob, 9 manuscrise româneşti din care evangheliar slav sec XVI (1540), o Psaltire slavă de la începutul secolului XVII.
