Nici piatra mormântului, nici ușile încuiate de nenumăratele frici ale bietei existențe umane, nu-L mai pot ține departe de viețile noastre pe Isus cel Înviat. Ba mai mult: poate tocmai acolo unde teroarea e mai mare, ca și în cazul ucenicilor, Dumnezeu este de față pentru a ne oferi pacea prezenței Sale. Într-o astfel de situație, în care discipolii tremură de frica iudeilor, Mântuitorul schimbă complet perspectiva. Nu îi liniștește, nu îi consolează, nici măcar nu vorbește despre sursa fricii lor. E ca și cum aceasta nici măcar nu ar exista sau ar fi doar o himeră a vieții lor trecute. Le spune “Pace vouă” și suflând asupra lor Spiritul Său îi naște la o nouă viață, o viață în care frica, teroarea și moartea nu mai au loc. Atunci când îl plăsmuiește din pământ, Dumnezeu suflă peste Adam pentru a-i da viață. Fiul lui Dumnezeu face același lucru cu ucenicii: suflă peste ei și le dăruiește o nouă viață. Care este consecința imediată? Umbra fricii dispare în fața luminii Celui Înviat și lasă loc bucuriei. Ne spune evanghelia că ucenicii “s-au bucurat văzând pe Domnul”. Este o bucurie similară cu cea a magilor la Betleem, cu cea a ucenicilor de la Emaus, cu cea proprie tuturor creștinilor care l-au întâlnit pe Isus, într-un fel sau altul, în viața lor.
Și mai e un aspect esențial al noii vieți dăruite de Fiul lui Dumnezeu: puterea de a transmite bucuria unei noi existențe și celorlați, prin iertarea păcatelor. Ucenicii primesc o putere care de-a lungul întregului Vechi Testament, rezulta în mod clar rezervată exclusiv lui Dumnezeu. Vă aduceți aminte de vindecarea slăbănogului, moment în care toți reacționează indignați la cuvintele lui Isus: “Fiule iertate îți sunt păcatele tale”, exclamând: “Cine poate ierta păcatele dacă nu singur Dumnezeu?” Ei bine, în evanghelia de astăzi Isus ne dăruiește o viață nouă și cu aceasta, însăși puterea lui Dumnezeu de a ierta păcatele.
Prin rănile Celui Înviat, viața divină se revarsă din abundență în viețile noastre, făcându-ne cu adevărat făpturi noi. Sunt răni ce rămân vizibile chiar și pe trupul înviat al Mântuitorului, fiindcă sunt răni-mărturie a iubirii lui Isus pentru noi. Toma le atinge și cade în genunchi exclamând: “Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Noi le “atingem” simbolic, ori de câte ori privim un crucifix sau ori de câte ori citim Sfânta Scriptură, meditând Patima Domnului. Iar “atingându-le” constatăm împlinirea cuvintelor profetului Isaia: “Sion zicea: "Domnul m-a părăsit. Domnul a uitat de mine!" Uită oare o femeie de pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are milă? Chiar dacă o astfel de femeie ar exista, Eu nu te voi uita pe tine niciodată! Iată, te-am însemnat în palmele Mele”.
Semnele rănilor lui Isus sunt adevărata chezășie a iubirii lui Dumnezeu pentru noi !
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 20,19-31
Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Spirit Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
