Cel ce vrea să mă urmeze…! Din câte vedem, cuvintele atât de exigente pronunțate de către Isus, nu se adresează unei elite, ci tuturor creștinilor, tuturor celor care vor să-l urmeze pe Isus. Or, noi ne facem de atâtea ori semnul crucii fără să ne gândim la ceea ce asta implică pentru noi. Nu ne gândim de exemplu la necesitatea de a fi un semn în lumea în care trăim. Nu ne gândim că trebuie să fim lumină și sare a pământului. Dar pentru a fi lumină și sare, înainte de toate trebuie să regăsim în însăși esența existenței noastre sensul chemării lui Isus. Să ne luăm crucea în fiecare zi, să renunțăm la noi înșine și să mergem după Cristos.
Pentru a înțelege mai bine sensul cuvintelor Mântuitorului, nu trebuie să scăpăm din vedere contextul în care acestea sunt spuse, adică imediat după mărturisirea de credință a lui Petru, urmată de apostrofarea extrem de dură: "înapoia mea Satano!" Mântuitorul tocmai le vorbise ucenicilor despre crucea lui, și dacă pentru ei era doar semn de suferință, Fiul lui Dumnezeu încearcă să-i conducă înspre sensul profund, adevărat, de dincolo de aparențe, care este iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi. Înțelepciunea orientală ne spune că atunci când înțeleptul arată luna cu degetul, nebunul vede doar degetul, și acest lucru este din păcate adevărat și pentru noi: Dumnezeu ne arată iubirea pe care o are pentru noi sacrificându-și unicul Fiu, iar noi vedem doar suferința.
E la fel și cu lepădarea de sine. Suntem chemați să-l urmăm pe Isus nu la o plimbare, ci în lupta cu puterile întunericului, iar într-o astfel de luptă sinele este extrem de periculos, fiindcă riscă să ne antreneze în logica răului la fel ca și pe Petru. Singura noastră scăpare este aceea de a face loc în viața noastră Mântuitorului, cel care are putere asupra întunericului. Când El și nu propriul sine are frâiele vieții noastre, suntem în siguranță! Asta înseamnă de fapt să mergem pe urmele lui Isus: să lăsăm ca El să indice calea, să lăsăm ca El să ne inspire deciziile, să facem alegerile în funcție de El. Doar dacă facem astfel, semnul Crucii va avea cu adevărat sens, doar astfel vom putea să ne numim cu adevărat "creștini". În caz contrar ne vom trezi în fața puterilor întunericului doar cu "sinele" nostru, ca și un copil în fața unui soldat de elită. Maica Sfântă, cea care prin iubire a zdrobit capul șarpelui la picioarele Crucii și continuă să-l zdrobească pentru noi, fiii ei, să ne ocrotească prin lacrimile, rugăciunile și iubirea ei.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mc 8,34-9,1
Chemând Isus la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea si să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru mărirea Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.
