”Copiii sunt rodul cel mai frumos al binecuvântării pe care Creatorul a dat-o bărbatului și femeii”: a spus papa Francisc la audiență generală de miercuri, 8 aprilie 2015. Continuând seria catehezelor dedicată familiei creștine, Papa a vorbit despre importanța copiilor, în special despre suferințele copiilor din timpurile noastre. Zeci de mii de credincioși de pe diferite continente au luat parte la tradiționala întâlnire săptămânală din Piața Sfântul Petru, încurajați și de soarele ceva mai curajos din dimineața zilei de miercuri, în pofida vântului neobișnuit de rece pentru anotimpul primăverii.
Vă prezentăm în continuare cateheza Sfântului Părinte.
• «La catehezele despre familie completăm astăzi reflecția despre copii, rodul cel mai frumos al binecuvântării pe care Creatorul a dat-o bărbatului și femeii. Am vorbit deja de marele dar care sunt copiii. Astăzi trebuie să vorbim din nefericire de ”istoria pătimirii” prin care trec mulți dintre ei.
Foarte mulți copii, încă de la început sunt respinși, abandonați, [multor copii] le sunt furate copilăria și viitorul. Unii, ca și cum ar vrea să se justifice, ajung să spună că a fost o eroare faptul că i-au făcut să vină pe lume. Acest fapt este rușinos! Vă rog, să nu punem pe umerii copiilor povara vinovățiilor noastre! Copiii nu sunt niciodată ”o greșeală”! Foamea lor nu este o greșeală, după cum nu este sărăcia, fragilitatea și abandonarea lor – atâția copii abandonați pe străzi; și nu este o greșeală nici ignoranța sau incapacitatea lor – mulți copii care nu știu ce este o școală. Cel mult, acestea sunt motive pentru a-i iubi mai mult, cu o mai mare generozitate. Ce rămâne din solemnele declarații ale drepturilor omului, ale drepturilor copiilor, dacă apoi îi pedepsim pe copii pentru greșelile adulților?
Cei care au îndatorirea de a guverna, de a educa, dar aș spune că toți adulții suntem responsabili ai copiilor și trebuie să facem fiecare ce poate pentru a schimba această situație. Mă refer la ”pătimirile”, la suferințele copiilor. Un copil marginalizat, abandonat, care trăiește pe stradă cerșind și prin tot felul de expediente, fără școală, fără îngrijiri medicale, este un strigăt care se înalță la Dumnezeu și care acuză sistemul pe care noi, cei adulți, l-am construit. Și din nefericire, acești copii sunt pradă a celor delincvenți, care îi exploatează pentru traficuri sau comerțuri nedemne, sau instruindu-i la război și violență. Chiar și în țările așa zis bogate atâția copii trăiesc drame care îi marchează în mod grav din cauza crizei familiei, a golurilor educative sau a condițiilor de viață uneori inumane. În orice caz, sunt copilării violate în trup și suflet. Dar nimeni dintre acești copii nu este uitat de Tatăl care este în ceruri! Niciuna din lacrimile lor nu se pierde! După cum nu se pierde responsabilitatea noastră, responsabilitatea socială a persoanelor, a fiecăruia dintre noi și a țărilor.
Odată Isus i-a dojenit pe discipolii lui pentru că îi îndepărtau pe copiii pe care părinții îi aduceau la el ca să-i binecuvânteze. Este impresionantă povestirea din Evanghelie: ”Atunci – se citește la Matei (19,13-15) – i s-au adus copii ca să-și pună mâinile peste ei și să se roage, dar discipolii îi mustrau. Însă Isus le-a zis: Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine, căci Împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei. Și după și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo”. Cât de frumoasă este încrederea părinților și răspunsul lui Isus! – a reluat Sfântul Părinte. Cât aș vrea ca această pagină să devină povestea normală a tuturor copiilor! E adevărat că, slavă Domnului, copiii cu dificultăți grave găsesc foarte adesea părinți extraordinari, gata de orice sacrificiu și orice generozitate. Dar acești părinți n-ar trebuie lăsați singuri! Ar trebui să însoțim eforturile lor, dar și să le oferim momente de bucurie împărtășită și de veselie curată, ca să nu fie luați doar de rutina terapeutică.
Când e vorba de copii, în orice caz, n-ar trebui să se audă acele formule de apărare legală din oficiu, de genul: ”la urma urmei, noi nu suntem o organizație de binefacere” sau ”în privat, fiecare este liber să facă ce vrea”; sau alta: ”ne pare rău, nu putem face nimic”. Aceste cuvinte nu sunt de folos când e vorba de copii.
De prea multe ori asupra copiilor se revarsă urmările unor vieți obosite de o muncă precară sau prost plătită, de un program de muncă imposibil de susținut, de transport ineficient. Dar copii plătesc și prețul uniunilor imature și al separărilor iresponsabile, ei sunt primele victime. Îndură efectele culturii drepturilor subiective exasperate și devin fiii precoce ai acestei culturi. Deseori absorb violența pe care nu sunt în măsură să o ”prelucreze” și sub ochii celor mari sunt constrânși să se obișnuiască cu degradarea.
Chiar și în această epocă a noastră, ca și în trecut, Biserica își pune maternitatea ei în slujirea copiilor și a familiilor lor. Părinților și fiilor acestei lumi a noastre le duce binecuvântarea lui Dumnezeu, blândețea maternă, reproșul decis și condamnarea fermă.
Frați și surori, gândiți-vă la copii, cu copiii nu se glumește! Gândiți-vă ce-ar fi o societate care ar decide, o dată pentru totdeauna, să stabilească următorul principiu: ”E adevărat că nu suntem perfecți și că facem multe greșeli. Dar când e vorba de copiii care vin pe lume, nici un sacrificiu al celor mari nu va fi considerat prea scump sau prea mare, din dorința de a evita ca un copil să creadă că este o greșeală, că nu are nicio valoare și că este abandonat la rănile vieții și asuprirea oamenilor”. Ce frumoasă ar fi o societate de acest fel! Eu spun că unei astfel de societăți, le-ar fi iertate multe din nenumăratele ei greșeli, multe, cu adevărat!
Domnul judecă viața noastră ascultând ceea ce îi spun îngerii copiilor, îngeri care ”văd mereu fața Tatălui care este în ceruri” (cf Mt 18,10). Să ne întrebăm mereu: ce îi vor povesti lui Dumnezeu despre noi, acești îngeri ai copiilor?».
La saluturile adresate grupurilor de pelerini și credincioși, papa Francisc a menționat în mod special grupul de ministranți din Elveția și seminariștii diecezei germane de Speyer. Emoționant, salutul adresat pelerinilor de limba arabă: ”Copiii – a spus Pontiful vorbindu-le în italiană – sunt deseori primele victime ale problemelor familiale, ale conflictelor, războaielor și persecuțiilor. Să ne rugăm pentru toți copiii care suferă, cerând Domnului să-i ocrotească de orice rău, să retrezească conștiințele adormite și să schimbe inimile de piatră ca să nu lipsească nici unui copil iubirea și îngrijirile. Domnul să-i binecuvânteze pe toți copiii și să-i ocrotească de cel rău!”.
Primiți și Binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
