A fost intens așteptat discursul adresat de Sfântul Părinte membrilor Corpului diplomatic acreditat în Vatican, în cursul dimineții de luni, 9 ianuarie. În prezent, Sfântul Scaun întreține raporturi diplomatice cu 181 de țări. Privind rolul Suveranului Pontif în favoarea păcii și eforturile diplomației vaticane de a promova dialogul între popoare, colegul nostru Alessandro Gisotti l-a intervievat pe Agostino Giovagnoli, profesor de Istorie Contemporană la Universitatea Catolică, din Milano.
Prof. Giovagnoli: "Vocea papei Francisc referitoare la chestiunile internaționale majore este tot mai ascultată, chiar dacă nu exercită o putere politică. De fapt, și datorită faptului că nu este o figură politică, vocea sa este tot mai ascultată, pontiful reprezentând un lider moral, dar și exponentul unei religii foarte răspândită în toată lumea. Autoritatea avută de vocea Suveranului Pontif se datorează, desigur, și atenției pe care papii din secolul XX și din secolul nostru au acordat-o chestiunii păcii și problemelor care preocupă întreaga lume, dincolo de o viziunea specific confesională. De aceea, vocea papei este una dintre puținele voci cu o proiecție globală și cu o atenție atât de intensă față de chestiunea păcii."
Referindu-se și la acțiunile concrete ale Sfântului Scaun, precum cele care au favorizat reluarea relațiilor diplomatice dintre Statele Unite și Cuba și reconcilierea din Columbia, putând fi de asemenea amintite eforturile pentru restabilirea păcii în Venezuela, profesorul Giovagnoli a spus:
Prof Giovagnoli: "Papa Francisc manifestă un interes și o angajare activă în favoarea păcii, inclusiv în situațiile concrete în care se face tot mai simțit ceea ce el numește "un al Treilea Război Mondial dus pe porțiuni"; din acest punct de vedere, este necesară constatarea faptului că vocea papei în favoarea păcii devine din ce în ce mai singulară. Pontiful a vorbit recent, în cadrul Consistoriului, despre "un virus al dușmăniei". În vreme ce anul trecut le-a vorbit membrilor Corpului diplomatic despre problema indiferenței, definind-o "un mare rău al timpului nostru", a vorbi acum despre ostilitate presupune o constatare a înrăutățirii situației actuale, ceea ce face ca războiul să fie o situație tot mai obișnuită și mai acceptată. În ciuda acestui fapt, papa Francisc este în mod clar împotriva curentului și de aceea cuvintele sale sunt și mai importante."
Oprindu-se asupra elementului specific al angajării papei Francisc în favoarea păcii, fără a lăsa la o parte drumul trasat în această direcție de marii pontifi care i-au precedat, Agostino Giovagnoli, profesor de Istorie Contemporană la Universitatea Catolică, din Milano, a spus:
Prof Giovagnoli: "Desigur, nu sunt puține trăsăturile originale ale acestui pontificat și în ceea ce privește angajarea în favoarea păcii. Aș spune că în papa Francisc există o sensibilitate deosebită din punctul de vedere al popoarelor – dacă pot spune astfel – mai exact, din punctul de vedere al acelora care, oriunde în lume, suferă din cauza războiului: din America Latină până în Orientul Mijlociu și în Europa de Est, în Ucraina, dar și din alte zone spre care pontiful își îndreaptă deseori atenția. O astfel de atenție este deosebit de potrivită pentru timpul în care trăim, caracterizat de o slăbire a marilor proiecte și organizații internaționale, fiind în schimb necesară capacitatea de inițiativă în situațiile de criză și o atenție crescută, în măsură să surprindă chestiunile importante, precum fenomenul migrației internaționale, legat într-o anumită măsură de tema păcii. De aceea, consider că papa Francisc are capacitatea unei lecturi post-moderne, dacă pot spune astfel."
RV/AM
