Săptămâna trecută, în Irlanda, Cardinalul ganez Peter Turkson a ținut o conferință cu tema : ”Ecologia integrală și orizontală a speranței: preocuparea față de cei săraci și Creatorul nostru, în magisteriul Papei Francisc”. Interesul față de cuvintele cardinalului au o importanță dublă și asta din perspectiva experienței sale personale dar și pentru rolul jucat de acesta în Vatican. Un lucru important de știut este faptul că acestă conferință vine înaintea publicării în luna iunie sau iulie a următoarei enciclici a Papei.
Prefectul Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, cu siguranță a participat activ la elaborarea enciclicii, iar cuvinte sale din Irlanda pot fi un ghid util pentru înțelegerea mai profundă a acesteia. “Mă voi concentra” a spus Turkson, asupra celor patru principii ale ecologiei integrale.
Primul principiu este acela că suntem chemați să protejăm tot ceea ce ține de crearea persoanei umane. În acest context este citat Benedict al XVI-lea, care în mesajul său cu ocazia celei de-a 43-a zi Mondială a Păcii spunea: ‘’Necesitățiile persoanei de lângă noi sunt direct proporționale cu necesitățile fiecărei persone în raport cu ea însăși. Acest principiu este unul foarte puțin promovat de către mass-media.” Ținând cont de acest mesaj, Cardinalul Turkson, prin discursul său, a încercat să sublinieze importanța îngrijirii sănătoase față de creație.
În dezbaterea referitoare la schimbările climatice, ca cel de-al doilea principiu, Turkson a constatat că dezbaterea științifică cu privire la problema încălzirii globale este diferită față de punctul central pe care Papa Francisc pune accent. Pentru un creștin, grija de creație este o datorie continuă indiferent de cauzele schimbărilor ei climatice. Acestă obligație constă în respectarea relației triunghiulare în care fiecare creștin trăiește cu Creatorul, cu cel din jurul său și cu mediul natural.
Atunci când Papa afirmă că distrugerea mediului reprezintă un păcat grav, se referă spre exemplu și la cultura economică, unde banul este pus înaintea oamenilor. Nefăcând un comentariu politic cu privire la meritele relative ale capitalismului și ale creștinismului, prin cuvintele sale se referă la adevărata acțiune a apărării creației, a celor săraci și a demnității fiecărei persone ca o condiție ce stă la bază adevăratei plinătați umane.
Al treilea element face referire la “convertirea inimii”. O abordare cu adevărat practică și durabilă a ecologiei integrale ce trebuie să depășească planul științific, material sau economic.
‘’Papa Francisc”, spune Tuckson, “învață lumea că vechea înțelepciune, intuițiile și valorile religiei în special cele ale doctrinei sociale ale Bisericii, pot aduce o contribuție valoroasă în căutarea dezvoltării durabile bazate pe o ecologie integrală’’.
Contrar ideilor promovate de către campionii secularismului și a ”tendinței culturale de a retrogada limbajul religios, motivația religioasă și credința’’ în sferă strict privată și personală, subminează o sursă vitală de sens și o puternică acțiune în fondul comun a abordării schimbărilor climatice și a dezvoltării durabile.
Al patrulea principiu este cel al solidarității. Dar chiar și în acest caz, raționamentul Cardinalului Turkson nu este la fel de evident pe cum ar părea. ’’Trebuie să îi vedem pe ceilalți precum pe o soră sau pe un frate și nu ca niște rivali’’, apoi cardinalul citându-l pe Sfântul Părinte amintește că ‘’nu este de ajuns să oferi pâine celui flămând pentru a aduce fericirea umană’’.
Nu există nicio provovare reală a binelui comun sau a dezvoltării umane adevărate atunci când există ignoranță între pilonii fundamentali care guvernează o națiune.
La finalul conferinței cardinalul a făcut o listă cu adevăratele lucruri care aduc adevărata bucurie omului precum: viață, familia, educația, sănătatea (inclusiv dimensiunea spirituală). Având în vedere că acestea sunt principale teme ale următoarei encicli a papei Francisc am putea fi siguri încă de acum că mass-media nu va puncta cu adevărat asupra acestor aspecte.
Traducere: Orian Remus
