Era o familie educată în spiritul iubirii de Dumnezeu puse mai presus de orice altceva. Astfel era viața părinților Sfintei Tereza de Lisieux, fericiții soți Ludovic Martin și Maria Zelia Guérin-Martin care vor fi declarați sfinți în curând. Pe 18 martie a.c., primindu-l în audiență pe cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretelor privind minunea atribuită mijlocirii părinților Sfintei Tereza de Lisieux. Ei au fost beatificați la 19 octombrie 2008, în basilica din Lisieux (Franța).
Postulatorul cauzei de canonizare, părintele Antonio Sangalli, a dat un interviu pentru Radio Vatican:
Părintele Sangalli: "Vă pot spune din experiență directă că multe perechi de soți se identifică cu Ludovic și Maria Zelia Martin, după cum se identifică cu familia Quattrocchi, în care văd o sfințenie trăită în sânul familiei, în propria locuință. Noutatea constă în aflarea unui soț și a unei soții care au atins perfecțiunea evanghelică împreună, trăind în mod eroic virtuțile matrimoniale, făcând astfel încât aureola sfințeniei să fie una singură."
Întrebat ce trăsături i-au distins, ce anume a făcut din ei părinți sfinți, postulatorul cauzei de canonizare, părintele Antonio Sangalli a spus:
Părintele Sangalli: "L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor, valoarea principală după care și-au educat fiii fiind reprezentată de prezența lui Dumnezeu, care trebuia slujit înainte de toate. Mama Zelia a scris o rugăciune în care spunea: "Dumnezeul meu, îți ofer inima mea: dacă vrei, primește-o și fă ca nicio altă ființă să nu o poată poseda, ci numai tu, Isuse bun". Această mamă, învățându-i pe fii le spunea: "Voi nu-mi aparțineți mie. Inima voastră nu-i aparține tatei și nici mamei; inima voatră este a altcuiva". Ei erau doar purtătorii de grijă ai acestei realități, educându-i pe toți. După moartea mamei, fiicele mai mari și-au asumat, alături de tatăl lor, educația surorilor mai mici, printre care se număra și Tereza. Așadar, întreaga familie era implicată în viața de credință, de speranță și de caritate, aceasta fiind o altă caracteristică de sfințenie."
Însăși Tereza obișnuia să spună că era fiica unor sfinți…
Părintele Sangalli: "Sfânta Tereza spunea: 'Îmi este suficient să privesc chipul tatălui meu pentru a înțelege cum se roagă sfinții'. Și despre mama ei a avut amintiri foarte frumoase până la vârsta de patru ani și jumătate, însă apoi, până la intrarea ei în Carmel, adevăratul formator al Terezei în familie a fost tatăl ei, la care s-au alăturat desigur surorile mai mari. Între ei exista o relația de mare transparență și afecțiune, însă detașată tocmai pentru că tatăl, mama și copiii nu-și aparțineau, erau ai altcuiva, inimile lor erau ale altcuiva. (…) Atmosfera din familia lor era deosebită, însă nu trebuie să ne imaginăm că locuința lor era un soi de biserică. Făceau plimbări, tatălui îi plăcea să joace biliard, îi plăcea să meargă la pescuit, a călătorit până la Constantinopol…toate aceste elemente descriind faptul că Ludovic Martin nu era un habotnic. Însă comportamentul soților Ludovic Martin și Maria Zelia Guérin-Martin față de fii a fost unul plin de responsabilitate; ei nu și-au educat fiicele potrivit intenției de a le trimite în mănăstire sau de a le face să se căsătorească, ci potrivit convingerii că inimile lor nu aparțineau nici lor și nici altcuiva pe acest pământ ci numai lui Isus."
Despre miracolul atribuit părinților Sfintei Tereza de Lisieux, postulatorul cauzei de canonizare a soților Ludovic Martin și Maria Zelia Guérin-Martin a spus:
Părintele Sangalli: "Este vorba despre vindecarea unei fetițe născute prematur, afectată de o formă foarte gravă de hemoragie cerebrală, cu alte complicații. Părinții erau într-atât de disperați încât se gândeau că aveau să-i celebreze înmormântare. Însă, la sugestia unor călugărițe de clauzură, au început o novenă către părinții Sfintei Tereza, împreună cu alte persoane. Ceea ce s-a întâmplat a fost cu totul neașteptat: hemoragia nu a lăsat sechele nici ușoare și nici grave. De atunci au trecut mai bine de cinci ani, medicii declarând vindecarea fetiței ca fiind inexplicabilă din punct de vedere medical, teologii atribuind tămăduirea mijlocirii soților Ludovic Martin și Maria Zelia Guérin-Martin."
