de Brendam Malone
Legenda spune că atunci când Hernán Cortés, un conchistador spaniol, a debarcat în Mexic, le-a ordonat oamenilor săi să „ardă corăbiile” – un gest care le arăta clar că nu exista cale de întoarcere, nu mai puteau da înapoi de la aventura căreia i se dedicaseră încă din momentul îmbarcării.
Cât rău social ar fi prevenit în cultura noastră, dacă cuplurile ar adopta o astfel de atitudine şi în privinţa căsătoriei?
Poate acum, citind asta, vă spuneţi: „Ia stai un pic, păi eu unul sunt dedicat partenerului meu şi nu mă gândesc nicio clipă să reneg jurămintele şi să intentez divorţ”.
Sigur; dar v-aţi gândit vreodată că poate Principiul Cortés înseamnă mai mult decât a nu divorţa?
V-aţi gândit vreodată că poate e vorba să plecaţi de pe plajă împreună, pentru că nu mai are rost să pierdeţi vremea în nisip, odată ce corăbiile au fost distruse?
Vedeţi, Cortes ar fi putut pur şi simplu să sabordeze corăbiile, sau să le eşueze pe uscat, dar alegerea sa a fost una drastică, să le ardă.
Dacă navele ar fi fost doar scufundate în golf, sau eşuate pe nisip, ar fi continuat să existe, ceea ce ar fi dat naştere tentaţiei de a privi înapoi sau de a le considera o cale de scăpare, oricât de improbabilă – dar a le distruge complet nu lasă altă cale decât spre înainte.
Chiar dacă nu luaţi în considerare cu seriozitate posibilitatea divorţului, încă poate fi mult prea simplu să vă întoarceţi cu gândul spre zilele dinaintea căsătoriei, ori să nu investiţi atât de mult efort şi dăruire în călătoria în care aţi plecat împreună cu jumătatea dumneavoastră.
În astfel de cazuri poate că nu vă îndepărtaţi de partener, dar încă apelaţi la echivalentul metaforic al revenirii la bordul navei „Independenţa – Viaţa dinaintea căsătoriei” pentru a visa romantic cu ochii deschişi (indiferent dacă aşa zisa navă poate pluti sau nu, indiferent dacă merge undeva sau stă pe loc), iar acest lucru poartă semnificaţia unei căsătorii căreia îi puneţi o frână bruscă – chiar dacă doar pe moment.
Succesul în căsătorie nu înseamnă să legi două bărci una de alta pe drumul către înainte, ci înseamnă să le distrugi temeinic pe amândouă pentru a construi ceva cu totul diferit – noua navă “Unirea – Uniţi în dăruirea pentru celălalt”, dacă acceptaţi metafora – pe care veţi să călătoriţi împreună fără a privi înapoi, cu orice preţ, pentru că acolo în spate nu mai există nimic nici măcar pentru o privire nostalgică.
