”Culturile feminine: egalitate și diferență”, este tema adunării plenare a Consiliului Pontifical al Culturii, cu desfășurare la Roma, de la 4 la 7 februarie 2015. Programul lucrărilor a fost prezentat luni, 2 februarie, la Sala de Presă a Sfântului Scaun, de președintele Consiliului Pontifical al Culturii, cardinalul Gianfranco Ravasi.
În discursul de deschidere, responsabilul departamentului vatican pentru cultură a pus în lumină deosebita privire asupra vieții avută de femei. Intervievat de colegul nostru Fabio Colagrande, cardinalul Ravasi a explicat câteva aspecte legate de tematica adunării plenare în curs de desfășurare la Roma:
R. – Am vrea doar să exprimăm conștientizarea faptului că există o privire asupra ființei, a existenței, a lumii, asupra vieții, a experienței care este specifică femeilor. Aceasta ar fi, desigur, teza de fond tratată prin intermediul unor itinerarii mai precise aflate la baza documentului pe care-l vom înmâna membrilor adunării plenare, fiind un document pregătit de femei.
Referitor la alegerea temei: ”Culturile feminine: egalitate și diferență”, tematică legată de repetatele considerații ale Papei cu privire la rolul și responsabilitatea pe care ar trebuie să o aibă femeile în cadrul Bisericii, cardinalul Gianfranco Ravasi a spus:
R. – Cred că este relevantă enumerarea celor patru puncte fundamentale ale acestui document, ale acestei analize. În primul rând, există chestiunea căutării unui echilibru între egalitate și diferență și, în privința acestui aspect, știm că Papa Francisc a dat numeroase indicații. Ținem totodată cont de cât este de important și de delicat totodată acest aspect. În al doilea rând, mă gândesc la tema "generativității", fiind folosită întocmai această expresie devenită oarecum tehnică, care depășește chestiunea biologică, căci cuprinde maternitatea. Însă, maternitatea feminină este exprimată totodată, de exemplu, de persoanele care nu aleg să genereze, să ne gândim de pildă la călugărițe. În al treilea rând, corpul feminin, ce reprezintă nu doar un semn fiziologic, ci cultural. Și, în final, prezența femeii în Biserică, printr-o participare activă, aspect asupra căruia revine deseori Papa Francisc.
Referitor la dimensiunea corpului feminin, o afirmație referitoare tocmai la corp, și anume: "chirurgia estetică este burka trupului" a fost preluată de ziare, afirmația – care apare în documentul pregătitor – deschizând o dezbatere mediatică. Întrebat cum își explică acest fapt, Cardinalul Ravasi a spus:
R. – Această expresie este într-adevăr forte și are întrucâtva funcțiunea de a genera o dezbatere. Câteodată, când se discută despre trupul femeii, s-ar putea vorbi despre un soi de "dictatură estetică", potrivit căruia femeia este condiționată să se supună unui anumit model – cel al publicității – ce este, în ultimă instanță, un model artificial, ce devine o formă de autoapărare. De aceea a fost folosită această expresie care aparține unei scriitoare, expresie ce ar voi să indice că, de fapt, [chirurgia estetică] este o formă de neacceptare a propriei corporalități. În schimb, este importantă chirurgie estetică de tip reconstructiv, ce are rolul restabilirii armoniei cu propriul corp. Vorbim, așadar, de două aspecte complet diferite. Referitor la primul tip, făcând o analiză în cheie simbolică, am putea spune că acest tip de chirurgie este un îndemn adresat femeilor de a nu accepta propriul corp când, în toamna vieții, ajunge să fie ridat, chiar dacă se conservă fascinația de odinioară.
Desigur, marile probleme rămân altele: violența fizică și psihologică împotriva femeii și folosirea trupului femeii ca pe o marfă. Acestea sunt problemele unei societăți de tip sexist în cheie prevalent feminină.
Lăsând la o parte aspectele legate de chirurgia estetică, documentul pregătitor în vederea lucrărilor adunării plenare a Consiliului Pontifical al Culturii, tratează și chestiunea ideologiei genului, care ar putea să ia naștere dintr-o viziune de inegalitate dintre bărbat și femeie:
R. – Da, este adevărat. Nu am dorit să înfruntăm în mod direct chestiunea referitoare la gender, din două motive: mai întâi, pentru că întâlnirile noastre sunt foarte limitate în timp și pentru că, potrivit acestui grup de femei, când se înfruntă unele teme specifice, se uită de construirea, mai întâi, a cadrului general. În primul rând, este necesar să se reflecteze în mod sistematic asupra încercării de a găsi un echilibru de egalitate și diferență. Deoarece, în trecut, domina modelul subordonării, a femeii supusă bărbatului, un model secular ale cărui efecte anormale nu au luat încă sfârșit. De asemenea, se depășește totodată modelul simplei egalități, a egalității de drepturi, aplicată în mod mecanic. Se încearcă deja depășirea modelului egalității absolute, care stă la baza teoriei genului (gender) pentru a propune un nou model, care ar putea fi – din punctul meu de vedere – al reciprocității în echivalență și diferență.
