Meditație la Duminica după Naşterea Domnului, Ev Mt 2,13-23.
Naşterea Domnului, la fel ca toate evenimentele importante din istorie sau din viaţa noastră în care Dumnezeu îşi face simţită prezenţa într-un mod cu totul particular, nu sunt momente scoase din context. Dimpotrivă, ele sunt cele care creează cadrul general şi dau adevăratul sens întregului. Vedem atât de clar în evanghelia de astăzi că ceea ce începe în Betleem continuă de-a lungul întregii vieţi a Sfintei Familii. Iosif îl are tot timpul de-a dreapta sa pe Îngerul Domnului. Prin vise i se manifestă doar într-un mod mai evident, însă îl sfătuieşte şi îl însoţeşte pe cale încontinuu. Maica Sfânta păstrează în inima ei toate momentele în care misterul de iubire a lui Dumnezeu i se revelează şi îi însemnează calea într-un mod mai clar. Însă tocmai prin aceste momente ştie că Domnul este tot timpul cu ea. Iar Sfânta Familie nu e un exemplu pus undeva sus pe un piedestal, rupt de noi şi de realitate, şi la care să nu putem ajunge. Dimpotrivă, Dumnezeu ne vorbeşte de Familia din Nazareth pentru a ne arăta felul în care ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Pentru ca şi noi, în inimile, în vieţile şi în familiile noastre, să-l vedem pe Isus crescând.
Avem şi noi existenţe mai mult sau mai puţin obişnuite, ce nu vădesc în mod normal nimic extraordinar. Obişnuite, la fel ca obişnuiţa şi anonima existenţă a Sfintei Fecioare până la apariţia îngerului. Obişnuite, la fel ca meseria de tâmplar a lui Iosif. Obişnuite, la fel ca obişnuitul Nazaret, intrigant chiar şi pentru unul dintre viitorii ucenici ce se întreaba: oare poate ieşi ceva bun din atât de banalul Nazareth?
Ne întrebăm şi noi: oare poate ieşi ceva bun din banalele noastre vieţi? Din atât de obişnuite existenţe ca şi cele ale noastre? Depinde doar de noi! Fiindcă îngerul păzitor e tot timpul de-a dreapta noastră. Ne sfătuieşte încontinuu pentru ca planul şi profeţia pe care Dumnezeu le are cu fiecare dintre noi să se contureze tot mai mult. Ne înştiinţează de pericolele şi de Irozii ce încearcă să sufoce suflul divin din vieţile noastre. Putem rămâne doar simplii tâmplari, ce să ne construim singuri, din beţigaşe de lemn, viaţa şi destinul. Sau putem decide să ascultăm vocea lui Dumnezeu prin glasul îngerului, şi să-l lăsăm pe El să ne arate planurile şi profeţiile pentru care am fost creaţi. Făcând spaţiu în visele noastre îngerilor Domnului, Isus va creşte în inimile şi în familiile noastre, iar viaţa noastră va deveni o profeţie!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 2,13-23
După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în
vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în
Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe
mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui
Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din
Egipt am chemat pe Fiul Meu". Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de
magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau
în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul
pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese
prin Ieremia proorocul: "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că
nu sunt". După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în
vis lui Iosif în Egipt, Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama
Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia
sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi
a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în
Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi,
luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit
în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
prooroci, că Nazarinean Se va chema.
