Episcopii sunt chemați să nu asume atitudini autoritare și să-i asculte chiar și pe cei care s-au îndepărtat de Biserică: este îndemnul Papei Francisc de la cateheza audienței generale de miercuri, în Piața Sfântul Petru, unde mii de pelerini din diferite țări au venit să-i asculte învățătura în pofida vremii reci și ploioase. Pontiful a subliniat că păstorii Bisericii nu trebuie să creadă că au întotdeauna răspunsul potrivit și i-a îndemnat să conducă Biserica în așa fel încât să o facă să crească pe calea sfințeniei:
”Dragi frați și surori, bună ziua! În cateheza precedentă, am evidențiat cum Domnul continuă să-și pască turma prin ministerul episcopilor, ajutați de prezbiteri și diaconi. Prin intermediul lor, Isus se face prezent, prin puterea Duhului Sfânt, și continuă să slujească Biserica, alimentând în aceasta credința, speranța și mărturia carității. Acești miniștri constituie, așadar, un mare dar al Domnului pentru fiecare comunitate creștină și pentru întreaga Biserică, întrucât sunt un semn viu al prezenței și iubirii sale.
Azi, am vrea să ne întrebăm: ce se cere acestor miniștri ai Bisericii, pentru ca ei să poată trăi în mod autentic și rodnic propria slujire?
În "Scrisorile pastorale" trimise discipolilor săi Timotei și Tit, apostolul Paul se oprește cu grijă asupra figurii episcopilor, preoților și diaconilor – ca și asupra figurii credincioșilor, a bătrânilor, tinerilor. Se oprește asupra unei descrieri a fiecărui creștin în Biserică conturând – pentru episcopi, preoți și diaconi – misiunea la care sunt chemați și prerogativele care trebuie să fie recunoscute în cei care sunt aleși și învestiți cu un astfel de minister. Însă, este emblematic cum, alături de calitățile inerente credinței și vieții spirituale – care nu pot fi neglijate, pentru că sunt viața însăși – sunt înșiruite unele calități pur uman: acceptarea celuilalt, sobrietatea, răbdarea, blândețea, încrederea, bunătatea inimii. Acesta este alfabetul, gramatica de bază a oricărei slujiri! Trebuie să fie gramatica de bază a fiecărui episcop, preot, diacon. Da, pentru că fără această predispoziție frumoasă și genuină de a întâlni, a cunoaște, a dialoga, a aprecia și a se relaționa cu frații în mod respectuos și sincer nu este posibil să se ofere o slujire și o mărturie cu adevărat veselă și credibilă.
Există apoi un comportament de fond pe care Paul îl recomandă discipolilor săi și, în consecință, tuturor acelora care sunt învestiți pentru ministerul pastoral, fie că sunt episcopi, preoți, sau diaconi. Apostolul îndeamnă la continua reînnoire a darului care a fost primit (cfr 1 Tm 4,14; 2 Tm 1,6). Aceasta înseamnă că trebuie să fie mereu vie conștientizarea faptului că cineva nu ajunge episcop, preot sau diacon pentru că este mai inteligent, mai bun și mai pregătit decât alții, ci doar în virtutea unui dar, un dar de iubire făcut de Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt, pentru binele poporului său. Această conștientizare este cu adevărat importantă și constituie un har ce ar trebui cerut zilnic. De fapt, un Păstor care este conștient că propriul minister izvorăște doar din milostivirea și din inima lui Dumnezeu nu va putea niciodată să asume un comportament autoritar, ca și cum toți ar fi la picioarele lui iar comunitatea ar fi proprietatea, regatul său personal.
Conștientizarea faptului că totul este dar, totul este har, îl ajută pe un Păstor să evite totodată căderea în tentația de a se pune în centrul atenției și de a avea încredere doar în sine însuși. Sunt tentațiile vanității, ale orgoliului, ale suficienței, ale mândriei. Ar fi foarte grav dacă un episcop, un preot sau un diacon ar crede că știe totul, că are întotdeauna răspunsul gata pregătit la orice și că nu are nevoie de nimeni. Dimpotrivă, conștiința de a fi el însuși primul care are nevoie de îndurarea și compasiunea lui Dumnezeu trebuie să-l facă pe un ministru al Bisericii să fie mereu umil și înțelegător față de alții. Chiar conștienți fiind că sunt chemați să păzească în mod curajos depozitul de credință (cfr 1 Tm 6,20), el va fi disponibil să asculte lumea. Este de fapt conștient că are întotdeauna ceva de învățat, chiar și de la cei care pot fi încă departe de credință și de Biserică. Apoi, cu proprii confrați, această conștientizare trebuie să conducă la asumarea unui comportament nou, deschis față de împărțirea cu ceilalți, față de coresponsabilitate și comuniune.
Dragi prieteni, trebuie să-i fim mereu recunoscători Domnului pentru ca prin persoana și prin ministerul episcopilor, preoților și diaconilor să continue călăuzirea și formarea Bisericii sale, făcând-o să crească de-a lungul căii sfințeniei. În același timp, trebuie să continuăm să ne rugăm, pentru ca Păstorii comunităților noastre să poată fi imagine vie a comuniunii și iubirii lui Dumnezeu”.
La finalul catehezei Papa Francisc a salutat grupurile de pelerini prezenți la audiența generală în Piața Sfântul Petru, printre care surorile Carmelite Misionare ale Sfintei Tereza a Pruncului Isus, cu ocazia capitolului general, și studenții și profesorii Facultății de Științe ale Comunicării Sociale din cadrul Universității Pontificale ”Salesianum”, care sărbătorește 25 de ani de la înființare.
Îndreptându-și cuvântul către cei tineri, bolnavi și soții recent căsătoriți, Papa a menționat comemorarea liturgică, la 11 noiembrie, a Sfântului Martin de Tours: ”Marea lui caritate să fie exemplu pentru voi, dragi tineri, în a trăi viața ca pe o dăruire; încrederea sa în Cristos Mântuitorul să vă sprijine pe voi, dragi bolnavi, în momentele întunecoase ale suferinței; ardoarea sa spirituală să vă amintească vouă, dragi soți recent căsătoriți, centralitatea credinței pe drumul conjugal”.
Primiți acum și Binecuvântarea Apostolică invocată de Papa Francisc la încheierea audienței generale de miercuri, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Sursa:ro.radiovaticana.va
