Patriarhul de Babilon al Caldeilor, care îi păstoreşte pe creştinii irakieni persecutaţi, critică Occidentul şi islamul, dând o motivaţie speranţei sale: "Pentru noi credinţa nu este o ideologie, ci o legatură personală cu Cristos".
"Noi, creştinii din Irak, ca şi minoritate aflată mereu în dificultate şi în sacrificiu, ştim bine ce înseamnă să fii persecutat, răpit şi ucis. Ştim, de asemenea, cum e să te simţi neajutorat! Am spus uneori că, cei care doresc să vadă infernul trebuie să vină în Irak! Acestea sunt cuvintele Patriarhului Bisericii caldee, Louis Raphael I Sako, în prefaţa cărţii: "Chinuiţi dar nu zdrobiţi".
PREOT, EPISCOP, PATRIARH. În anul 2012, când era doar Arhiepiscop de Kirkuk, comunitatea de creştini din Irak, nu a cunoscut umilinţele şi suferinţele imense provocate în aceste luni de teroriştii Statului islamic: Cunoştea deja foarte bine, chiar dacă nu le-a trăit pe propria piele, sensul cuvintelor "persecuţie", "martiriu", "terorism" sau "ură a credinţei".
S-a născut la 4 iulie 1949, într-o mică localitate din apropierea oraşului Zakho, în nordul Irakului, şi a fost hirotonit preot pe data de 1 iunie 1974. După ce a studiat la Roma şi la Paris, specializându-se în istorie, studii creştine orientale şi studii islamice, a revenit la Mosul pentru a-şi oferi serviciul preoţesc din 1986 până în 1997. Din 1997 până în 2002 a ocupat funcţia de rector al Seminarului major din Baghdad, în 2003 a fost numit Arhiepiscop de Kirkuk şi de anul trecut este noul Patriarh de Babilon al Caldeilor.
CREŞTINII, CETĂŢENI DE SERIE B. Aceste date, pe lângă faptul că ne oferă informaţii despre curriculum-ul ecleziastic al patriarhului, ne ajută să înţelegem cât de mult îşi cunoaşte el propria ţară, împreună cu semnificaţiile şi cu implicaţiile care presupun a fi un creştin în Irak: "Oamenii musulmani suniţi şi şiiţi de la putere au ca punct de referinţă în acţiunile lor politice religia lor, şi cred că creştinii, fie că acceptă sau nu, sunt cetăţeni de categoria a II-a, care ar trebui să-şi părăsească ţara, dacă nu sunt mulţumiţi cu toleranţa rezervată lor". Acesta a continuat: "Bisericile noastre în Orient sunt Biserici apostolice, deoarece acestea sunt martiri. Credinţa nu este nici o chestiune ideologică, nici o utopie, ci este o legatură personală, uneori existenţială cu persoana lui Cristos, pe care îl iubim şi căruia îi dăruim întreaga noastră viaţă. Pentru El, trebuie să mergem în fiecare zi cât mai departe, până la sacrificiu. Acesta este expresia absolută a fidelităţii faţă de această iubire: acum, mai mult ca oricând, suntem conştienţi de faptul că a crede însemnă a iubi şi a iubi înseamnă a se dărui".
OCCIDENTUL FACILITEAZĂ FUGA. Sacrificiul cerut irakienilor a devenit tot mai mare în ultimii ani. Sako, a văzut din 2003, de la instabilitatea care a urmat invaziei americane, o comunitate de 1,5 milioane de creştini reducându-se an după an până la aproximativ 300.000 de credincioşi: "Uneori, Occidentul facilitează fuga creştinilor. Mulţi îşi cumpără o viză cu mii şi mii de dolari şi merg să locuiască într-o ţară străină, uitând tradiţia lor, de ţara lor, pierzându-şi prietenii, familia şi chiar şi credinţa. Este foarte urât. Comunitatea internaţională decât să cheltuie bani pentru a le asigura locuinţe în străinătate, ar trebui să investească aici pentru a construi proiecte educative şi pentru a îmbunătăţi viaţa acelora care trăiesc în mizerie. Avem nevoie de infrastructură, de locuinţe şi de şcoli. Noi nu vrem să plecăm din Irak, dar nici nu vrem să rămânem aici doar o prezenţă simbolică".
LECŢII DE DIALOG. La un an de la alegerea sa ca Patriarh şi cu câteva luni înainte ca Statul islamic să cucerească oraşul Mosul, deschizând o nouă perioadă de persecuţii pentru creştini, Raphael I Sako, a dat Occidentului o importantă lecţie de dialog şi nu numai: "Occidentul este orb, deoarece nu are nici o religie, nu-i mai pasă. Îi întâmpină pe musulmani, permiţându-le să-şi construiască moschei şi centre religioase, în timp ce ţările arabe nu permit creştinilor să ţină în casă nici măcar o Biblie. Trebuie să existe reciprocitate, dar Occidentul nu o solicită. Se vorbeşte despre drepturile omului, însă unde sunt aceste drepturi? Occidentul caută doar interesele proprii, iar pentru asta este de ajuns doar să vedem ce rezultate au avut războaiele din Orientul Mijlociu. Unde sunt democraţia şi libertatea în Libia? Dar în Siria?".
APROAPE DE CEI PERSECUTAŢI. În aceste luni, poate şi din cauza indiferenţei comunităţii internaţionale, comunitatea păstorită de Sako s-a găsit în faţa unui teribil ultimatum impus de teroriştii islamici: renunţarea la credinţa în Isus şi convertirea la islam, să piardă tot sau să fie ucişi. Mii de persoane, dându-ne o lecţie nouă, creştinilor căldicei din Occident, au ales să devină refugiaţi şi să-şi părăsească locuinţele din Mosul şi din câmpia Ninivei şi să doarmă pe stradă, în Kurdistan. Şi totuşi, Sako a rămas aproape de ei, cerând "super-puterilor" să oprească susţinerea "la nivel economic şi militar" a teroriştilor, pentru a "reduce până la rădăcină sursele de violenţă şi de radicalizare".
DOZĂ DE REALISM. Sinceritatea şi realismul sunt cu siguranţă printre cele mai mari calităţi ale Patriarhului Sako. Chiar şi în aceste zile, în paralel cu reuniunea în favoarea păcii, promovată de Comunitatea Sfântului Egidiu în Anvers (Belgia), a ajutat la citirea situaţiei dificile în care a căzut Irakul: "Când vorbim despre pace, noi înţelegem ceea ce este pacea şi dialogul. Dar, de asemenea, şi celălalt trebuie să ştie, să fie conştient de ceea ce înseamnă dialogul şi pacea; trebuie să se angajeze nu numai în cuvinte, ci în concret. (...) Cred că lumea musulmană se confruntă cu o criză. Lumea musulmană care aici solicită dialogul şi respinge violenţa, nu este realistă. Ei trebuie să aibă curajul să spună lucrurile aşa cum sunt ele şi să caute soluţii. Ei trebuie să înveţe din experienţa noastră: dacă islamul doreşte să fie acceptat şi să aibă un viitor, trebuie să se actualizeze. Astăzi, cu această mentalitate, cu această ideologie care combate viaţa şi cultura, unde este realismul?".
ORIGINEA SPERANŢEI. Pentru a-i proteja pe creştini "este nevoie în primul rând de o intervenţie militară internaţională. Guvernul central nu este în măsură, deoarece acum controlează doar jumătate din ţară: Bagdadul şi sudul; dar Mosul, Ramadi şi Kurdistan? Există o armată de profesionişti, există multe miliţii...Totul este sectar. Statul islamic este foarte puternic, bine pregătit şi au arme...Nu putem reuşi singuri".
În mijlocul acestei drame este aproape incredibil faptul că Patriarhul Sako este capabil să-şi păstreze speranţa, a cărei origine o explică reporterilor din întreaga lume: "Noi suntem tari, deoarece pentru noi credinţa, nu este o ideologie şi nici o speculaţie. A crede înseamnă a iubi. Este o legatură personală, uneori existenţială cu persoana lui Cristos, pe care îl iubim şi căruia îi dăruim întreaga noastră viaţă".
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.tempi.it
