Cântări bisericești, mâini întinse și mii de stegulețe colorate au salutat sosirea Papei Francisc duminică seară la Comunitatea Sfântul Egidiu din Roma. Adresându-se și rugându-se cu cei care participă la misiunea Comunității, Papa i-a îndemnat să răspândească tot mai mult ”prietenia și compasiunea”, în special într-o Europă pe care a definit-o ”obosită”. Înainte de a vizita sediul Comunității Sf. Egidiu, Papa a încredințat tuturor mandatul rugăciunii, ”care atinge inima lui Dumnezeu”, cerând în mod special darul păcii și angajarea în slujirea celor afectați de noile forme de sărăcie.
Papa a fost întâmpinat la sosire de fondatorul Comunității, prof. Andrea Riccardi, și de mii de persoane, printre care bolnavi, migranți și un grup de refugiați care au ajuns zilele trecute pe insula Lampedusa. Alții - bătrâni, oameni fără adăpost, reprezentanți ai altor religii și mișcări - îl așteptau în bazilica ”Santa Maria in Trastevere”, lăcașul de cult al Comunității. Aici, Pontiful a adus un omagiu de rugăciune icoanei Maicii Domnului a Îndurării, după care a ascultat mărturiile protagoniștii acestei Comunități care – a spus fondatorul ei, prof. Riccardi – s-a născut în 1968 din dorința unei Bisericii pentru toți, orientată spre periferii, ca familie în care ”cine vine în ajutor se confundă cu cel ajutat”.
”Sanctitate, vin din Siria…” Arhiepiscopul siro-ortodox de Damasc, IPS Jean Kawak, a prezentat pe scurt situația unui popor care a spus că este ”prizonier al răului”, înfricoșat și asaltat, implorând de la toți ”să facă mai mult pentru pace”.
O bătrână a prezentat în mărturia ei posibilitatea de răscumpărare într-o societate a rebutului. O tânără i-a mulțumit Papei care vorbește deseori de periferiile de unde provine ea însăși. Un șomer și un purtător de handicap au povestit că erau în pericolul disperării înainte de a primi ajutorul Comunității. Un rom și un refugiat afgan au povestit cum după nenumărate suferințe au devenit constructori de pace. În fine, o mărturie din Columbia, unde Comunitatea Sf. Egidiu ajută la combaterea violenței și a corupției traficului de droguri.
Papa Francisc: ”Rugăciunea îl ferește pe omul anonim al orașului de ispite care pot fi și ispitele noastre, precum protagonismul, pentru care toate se rotesc în jurul meu, indiferența și victimismul”.
În cuvântul său, Sfântul Părinte a reparcurs trăsăturile Comunității Sf. Egidiu pornind întocmai de la rugăciune, inima Comunității și prima ei lucrare.
”Cine ascultă Cuvântul și își îndreaptă privirea spre Domnul, îi vede pe ceilalți, care pentru voi sunt în mod special cei săraci, în care este prezent Isus”, a continuat Papa, care apoi a evidențiat apostolatul Comunității desfășurat în favoarea celor bătrâni. Împreună cu tinerii – a remarcat papa Francisc – cei bătrâni duc istoria înainte, dar cu toate acestea, sunt victimă a ”culturii rebutului” ce ia formele unei adevărate ”eutanasii ascunse”:
”Ceea ce nu folosește, se aruncă. Ceea ce nu produce, se aruncă. Și astăzi, criza este atât de mare încât se aruncă tinerii. Când ne gândim la cei 75 de milioane de tineri sub 25 de ani, care sunt «nici-nici», adică nici muncă, nici școală. Sunt fără. Se întâmplă astăzi, în această Europă obosită, în această Europă care a obosit. Nu, nu a îmbătrânit, e obosită, nu știe ce să facă”.
”Trebuie să o ajutăm să întinerească”, a spus mai departe Papa Francisc referindu-se la Europa, ”să-și regăsească rădăcinile pe care nu le-a recunoscut.
La rândul lor, a continuat Pontiful, cei săraci sunt „piatra unghiulară pentru construcția unei societăți”, în ciuda unei ”economii bazată pe speculație”, care pe cei săraci îi lipsește de esențial” iar pe cei care, asemenea vouă, pun în practică solidaritatea, nu-i acceptă. ”Deși unii ar dori să scoată din dicționar cuvântul solidaritate, pentru o anumită cultură îl consideră un cuvânt josnic, solidaritatea este un cuvânt creștin”.
În fine, Papa s-a oprit la angajarea Comunității în construcția păcii: ”o lucrare de meșteșugari iscusiți care caută ceea ce unește și pun de o parte ceea ce desparte”. De aici, îndemnul Papei la mai multă rugăciune și mai mult dialog, fiecare pornind de la propria identitate.
”Eu nu pot să mă prefac că am o altă identitate pentru a dialoga. Nu, nu poți să dialoghezi în acest fel. Eu sunt cu această identitate, dar dialoghez, pentru că sunt persoană, pentru că sunt bărbat, sunt femeie. Bărbatul și femeia au această posibilitate de a dialog fără a negocia propria identitate. Lumea se sufocă fără dialog: de aceea și voi oferiți contribuția voastră pentru a promova prietenia între religii”. (…) ”Mergeți înainte pe această cale: rugăciunea, săracii și pacea. Înaintând în acest fel, veți face să crească în inima societății compasiune – care este adevărata revoluție, cea a compasiunii și blândeții – și veți face să crească prietenia în locul fantasmelor dușmăniei și indiferenței”.
În fine, înainte de a merge la sediul Comunității, din apropierea lăcașului de cult, Papa a adresat un îndemn spontan celor prezenți.
”Rugați-vă mult! Avem nevoie de rugăciune în lume: pentru pace, este atâta lume care nu are cele necesare pentru viață. Lună de lună, atâtea familii nu pot plăti chiria și trebuie să plece. Unde? Dumnezeu știe! Pentru acești săraci noi. Rugați-vă pentru popoarele care sunt în război, pentru popoarele care suferă din cauza războiului: să cerem pacea. Rugăciunea este o armă pe care noi o avem pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Dacă noi ne rugăm, El ne va asculta. Vă încredințez rugăciunea pentru cei săraci și pentru pace!”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
