Coordonatorul Human Life International pentru Europa, Joannes Bucher, a vizitat România

Joannes Bucher, coordonatorul Human Life International pentru Europa și profesor de filosofie și religie la o facultate din Salzburg, a vizitat Romania.

În prima parte a vizitei sale a participat la Întâlnirea Eparhială a Tineretului catolic din Eparhia de Lugoj care a avut loc în Parohia Sf. Maria Regina Păcii din Timișoara. Mai apoi, Joannes Bucher însoțit de Pr. pr. Ioan Chişărău l-a întâlnit pe Preafericirea Sa Cardinal Lucian, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din Romania și pe Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei.

Joanes Bucher a ținut și o conferință la Blaj. Mai jos vă oferim câteva fragmente din intervenția sa:

Ioan Paul al II-lea a spus că noi facem o muncă foarte importantă și că este necesar să vorbim despre această temă a vieții căci sunt două domenii esențiale, atacate în ziua de astăzi în Austria, Europa și în toate țările lumii: este viaţa spirituală (euharistia), preoţia pe de o parte şi viaţa biologică, de la concepţie până la moartea naturală pe de altă parte.

Avem nevoie de un limbaj clar în această dezbatere. Dacă pornim de la partea teologică, este necesar să vedem cum vede Dumnezeu viaţa din perspectiva Lui. De ce este atât de necesar? Pentru că avem în Europa o demografie dezastruasă. De ani de zile, în lumea întreagă, avem vreo 55 de milioane de avorturi. Avem o relaţie complet falsă despre familie şi despre modul de concepţie al vieţii. Există o mare frică de fertilitate, de aceea 95 % dintre oameni recurg la mijloace anticoncepţionale. De fapt, în realitate, fertilitatea este un mare dar. Prima poruncă de la Dumnezeu nu este să facem una sau alta, ci ne spune înmulţiţi-vă şi fiţi roditori.

Cum putem percepe acest dar ca fiind al lui Dumneze? Trebuie aşadar să apărăm fertilitatea şi să ne luptăm pentru acestea. Nu cu forţa, dar cu ajutorul informaţiilor şi a faptelor care ne sunt date. Pentru unele lucruri trebuie să ne şi rugăm pentru că în spate se află acest război spiritual. Asta v-o spun din experienţă proprie pentru că la noi în Salzburg avem un centru propriu pentru apărarea vieţii. Nu doar în Salzburg, ci în fiecare oraş mare din Austria. Noi am început nu doar prin a împărţi informaţii, ci şi pentru că am aflat că aceste femei nu sunt capabile în inima lor să accepte copilul. De aceea am început să ne rugăm pentru mame. S-au întâmplat lucruri surprinzătoare. Dumnezeu a transformat inimile mamelor, de multe ori le-a dăruit un curaj enorm sau iniţiative uriaşe.

A început prin a merge acolo unde se fac astăzi avorturile. Mergem plini de iubire, ne rugăm şi împărţim informaţii, ca un serviciu de urgenţă în ultima secundă. În ultimii 15 ani în Austria s-au întâmplat lucruri uimitoare: 15.000 de femei au renunţat la avort. Nu datorită mie, ci lui Dumnezeu. Ceea ce noi nu putem să înfăptuim atunci când facem o consiliere socială, Dumnezeu o poate face prin rugăciunea noastră. Dumnezeu respectă dorinţa femeii care se decide pentru avort, căci darul cel mai mare este libertatea ei. Totodată Dumnezeu respectă şi rugăciunea mea. Dacă îngenunchiem şi ne rugăm pentru aceste femei, Dumnezeu îi dăruieşte harul ca ea să poată să înţeleagă. Să trăiască experienţa vieţii ca pe un dar, fără teamă. Lucrul cel mai important pentru mama nu este ca ea să aibă bani, ci să scape de teama de viitor. Multe mame sunt stresate de viitor. Privesc spre el şi nu trăiesc în prezent. Asta este primul lucru pentru mamă ca ea să perceapă prezentul şi darul de la Dumnezeu.

De multe ori se întâmplă ca familiile să aibă deja patru, cinci avorturi. De aceea trebuie să ştim să le tratăm cu multă îndurare, căci dacă o femeie deja a avut avorturi, are şi o voinţă spre vindecare. Acele mame care au fost salvate devin martore pentru societate, ele pot să ridice glasul împotriva avorturilor şi să spună că acesta este o minciună. Este necesar ca noi să nu apărăm doar mamele, ci şi familiile. Noi am pregătit în Austria un proiect unde pot veni mame, familii sau copii care au pierdut un frate sau o soră prin avort. Este o echipă profesională formată dintr-un preot, un psihoterapeut şi un mic grup de rugăciune. Mamele sunt conduse prin cuvântul lui Dumnezeu la vindecare. Prin facultatea psihică înspre cea spirituală. Mama nu este în totalitate vinovată. Poate că circumstanţele au dus-o acolo, poate că este sub presiune, poate că e vinovată doar 5%, dar acest procent trebuie dus în faţa lui Dumnezeu şi apoi se produce vindecarea. O mamă are nevoie de acest proces spiritual şi psihic pentru a se putea ierta pe sine. Dacă nu obţine un ajutor profesional, atunci niciodată nu se va putea ierta pe sine. Dacă mama consideră că şi-a ucis propriul copil, atunci este o mare durere şi poate fi o soluţie dar pe termen scurt. Pe o durată lungă, nu există mama care să nu fi regretat avortul. Există personalităţi foarte puternice care lucrează foarte mult şi nu mai au timp de nimic. Dacă se rupe o relaţie sau apare un deces, atunci începe de multe ori să se gândească şi la situaţia avortului. Atunci se conştientizează că copilul creşte spiritual odată cu ea. Apar mai târziu întrebări precum: Câţi ani ar avea acum? Ce culoare ar fi avut ochii sau părul lui?…