Schimbarea la Față a Domnului pe Muntele Tabor, când „ucenicii văd gloria Fiului Dumnezeu”, reprezintă, a subliniat Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, „un moment de referință” pentru toți credincioșii creștini, și în mod special pentru cei ai Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Sărbătoarea Schimbării la Față este și sărbătoare de hram pentru Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca.
Sfânta Liturghie arhierească celebrată în această mare sărbătoare, marți, 6 august 2024, a reunit în sfântul locaș sute de credincioși (deși a fost o zi de peste săptămână). S-a înălțat la Cer o rugăciune a bucuriei și a recunoștinței, în armonia vocilor coriștilor din „Angeli”, corul Catedralei care a dat răspunsurile liturgice sub îndrumarea dirijoarei Angela David.
Au concelebrat la Altar, lângă Păstorul Eparhiei de Cluj-Gherla, pr. Daniel Avram, vicerector al Catedralei, împreună cu pr. Radu Tălpălariu și pr. Claudiu Tuțu, preoți ai Curiei episcopale, pr. Cristian David, rector al Mănăstirii Maicii Domnului, pr. Bogdan Teglaș și pr. Serafim-Iulian Vescan, preoți misionari la Roma, alți preoți care slujesc în Catedrală: pr. Teodor Lazăr și pr. Iosif Irimie. Au fost de față și studenți ai Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”, precum și, în număr mare, persoane consacrate: surori ale Congregației Maicii Domnului cu Maica Teodorina, Superioara generală, și surori ale Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare” (OSBM) cu Maica Andreea, Superioara provincială.
În această sărbătoare „a Episcopiei noastre, sub semnul minunatei sărbători a Schimbării la Față”, Preasfinția Sa Claudiu a pornit, în cuvântul de învățătură, de la mărturia lui Petru. A arătat cum, „Sfântul Apostol Petru, înainte de a părăsi viața aceasta, sau, cum spune el, «cortul» acesta lumesc, face referință tocmai la acest moment din viața lor; nu vorbește de Înviere, nu vorbește de alte lucruri, ci de faptul că ei cu ochii lor au văzut și au auzit Cuvântul Tatălui pe muntele Tabor, pe muntele cel sfânt. Și atunci, înțelegem centralitatea acestui moment tocmai prin faptul că Petru, înainte de a pleca, le transmite credința și le aduce aminte de acest moment pe care el l-a văzut, la care el a fost martor, nu a auzit de la alții.” Ierarhul a îndreptat apoi atenția la cele două evenimente care s-au succedat – amândouă cu câte o „arătare tainică a Mântuitorului” -, cel de pe Tabor și cel al Calvarului, arătând că „Golgota, Calvarul, nu ar fi fost posibil fără acest munte al Schimbării la Față”.
A amintit apoi de Botezul lui Isus, când „începe o mărturisire minunată a Tatălui despre Fiul”. La începutul misiunii publice a lui Isus, „glasul Tatălui vorbește despre El și îi aduce aminte că El este Fiul cel prea iubit. Și această iubire a Tatălui îi dă putere lui Isus să meargă mai departe”. Urmează apoi „Muntele Taborului, al Schimbării la Față unde cuvântul Tatălui le spune ucenicilor de această dată, celor trei aleși, că «Acesta este Fiul Său prea iubit, întru care am binevoit și pe Acesta să îl asculte» (cf. Mt 17,5). Și apoi avem celălalt munte, Golgota, muntele pe care Cristos va fi răstignit. Dar Isus poate să meargă înspre patima Lui, înspre suferința și moartea Lui, fiindcă se știe Fiul preaiubit al Tatălui. De aceea poate spune din tot sufletul: «Tatăl, în mâinile Tale pun totul, îmi pun sufletul Meu, îmi pun viața Mea» (cf. Lc 23,46), fiindcă știe că Tatăl îl iubește, este pentru El un Tată iubitor, așa cum este și pentru noi”.
Aceeași iubire a Tatălui, a arătat în continuare Preasfinția Sa Claudiu, în timpul persecuției „a întărit Biserica noastră. Episcopii noștri, preoții, călugării, călugărițele și atâția credincioși, și ei au fost întăriți de promisiunea de iubire a Tatălui. Acea iubire le-a dat tărie să spună toți împreună cu Iuliu Hosu: «Credința noastră este viața noastră». Este o mărturie de iubire, nu sunt cuvinte spuse ostentativ, stoic cumva, ca și cum și-ar asuma o suferință prin puterea lor. Nu, sunt cuvinte de iubire, prin care mărturisesc în fața lumii și în fața celor care îi persecută că nu pot face ceea ce ei le cer, fiindcă ei știu iubirea Tatălui. Și cum să renunți la o astfel de iubire? Tocmai această iubire este regăsită în suferința lor din pușcării și în mărturiile lor. Dintre puținele mărturii care au răzbătut din temnițele întunecate, sunt mărturii care vorbesc despre faptul că Isus este împreună cu ei.” Și aceeași iubire a lui Dumnezeu, a spus Preasfinția Sa Claudiu, „ne acoperă” pe cei care „ne-am îmbrăcat în Cristos, ne întărește pe cale”. Și a vorbit credincioșilor despre iubirea lui Dumnezeu, așa cum o relevă viața Mântuitorului și pe care fiecare o poate regăsi, constata, în propria viață. Și, „de aceea, sărbătoarea patronală a Catedralei noastre, a Episcopiei noastre, să devină sărbătoarea sufletului nostru. Iar momentul în care ucenicii văd gloria Fiului Lui Dumnezeu, rămâne pentru ei, și pentru noi, un moment de referință.”
Preasfinția Sa Claudiu a invocat-o, la încheiere, pe Preasfânta Fecioară Maria, cea care oglindește și cea prin care se revarsă cel mai desăvârșit iubirea, lumina Tatălui, „acea lumină care ne așteaptă și pe noi”. A continuat: „Și în sărbătoarea Adormirii Maicii Sfinte (care se apropie), vedem prima creatură care beneficiază de această lumină, care intră în promisiunea lui Dumnezeu. Maica Sfântă se ridică cu trupul și cu sufletul la cer, de aceea spunem că adoarme, nu a murit, ci intră în lumina taborică.” Astfel, cuvântului Tatălui de pe Muntele Tabor îi urmează cuvintele Mariei de la Nunta din Cana. A arătat Preasfinția Sa Claudiu: „Cât de frumos se leagă cele două momente. Tatăl spune «Acesta este Fiul meu prea iubit, pe acesta să îl ascultați». Maica nu poate spune decât ceea ce spune Tatăl: «Faceți tot ceea ce El vă va spune». Iată condiția pentru a intra în lumina taborică. Să facem ceea ce ne spune Isus.”
La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor celor care au luat parte la această sărbătoare, și în mod particular s-a adresat Maicii Andreea OSBM, care, încă de la recuperarea Catedralei episcopale din 13 martie 1998, timp de mulți ani, precum și în ultimii doi ani a îndeplinit un rodnic apostolat în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca. Iar în această zi, în care „pentru prima dată se află în Catedrală în noua ei misiune”, Preasfinția Sa Claudiu a spus: „A fost aleasă de Domnul, prin votul surorilor, noua Superioară provincială a Ordinului Sfântului Vasile în România, așa că îi spun bun venit, o asigur de rugăciunea mea și o încredințez rugăciunilor voastre. Știm că noile misiuni vin cu încercări, cu provocări și dacă Dumnezeu dă întotdeauna harurile necesare, este nevoie și de rugăciunea noastră.”
Un cuvânt de recunoștință a adresat la încheiere și pr. Daniel Avram, vicerectorul Catedralei. A mulțumit Preasfinției Sale Claudiu pentru cuvântul și rugăciunea cu care însoțește și din Catedrala episcopală preoții, persoanele consacrate și credincioșii. A invitat, totodată, la evenimentul care se apropie: la următoare mare sărbătoare a calendarului liturgic, Pelerinajul eparhial din sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuar Arhiepiscopal major din Cluj-Napoca (v. aici). A mulțumit și credincioșilor care se roagă în această biserică, dorind tuturor, „o sărbătoare binecuvântată!”.
