Atunci când ne rugăm Tatăl Nostru, ajungem să spunem o formulă destul de greu de înțeles: „Facă-se voia Ta, precum în Cer așa și pe Pământ.” Dar care este această voință?
„Facă-se voia Ta, precum în Cer așa și pe Pământ”, poate părea simplă, dar formula aceasta are numeroase niveluri de semnificație. Catehismul Bisericii Catolice oferă o lumină asupra a ceea ce este voința lui Dumnezeu în secțiunea sa despre Tatăl Nostru. Această voință este cea a unui tată sau a unei mame care își iubește copiii și le dorește ce e mai bun. În acest caz, cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla este Mântuirea sufletului nostru.
Catehismul subliniază că "este voința Tatălui nostru ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea adevărului" (cf 1 Tim 2, 4). El « este răbdător, dorind ca nimeni să nu piară" (2 Petru 3, 9). "Porunca Sa, care rezumă toate celelalte și care ne rezumă toată voința Sa, este ca noi să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a iubit" (cf Ioan 13, 34). (CEC 2822)
Dumnezeu este iubire și nu dorește ca dintre copiii Săi să piară cineva. El dorește să ne adune pe toți la sânul Său. „El ne-a dezvăluit taina voii sale, după placul bunăvoinței sale, ceea ce hotărâse mai înainte: (…) să adune totul sub un singur Cap, Cristos. (…) În El am fost făcuți și moștenitori, fiind mai dinainte rânduiți după planul Aceluia care pe toate le face după chibzuirea voinței sale” (Ef 1, 9-11). Noi cerem cu tărie să se îndeplinească întru totul acest plan binevoitor și pe pământ, așa cum este deja împlinit în cer.” (CEC 2823).
Isus îndeplinește voința Tatălui
Pentru a îndeplini voința Tatălui pe pământ precum în cer, Isus a venit și și-a dat viața pentru toți: "Voia Tatălui a fost împlinită în mod desăvârșit și o dată pentru totdeauna în Cristos și prin voința lui omenească. Isus a spus intrând în această lume: „Iată, vin să fac voia ta, Dumnezeule!” (Evr 10, 7; Ps 40, 7) Numai Isus poate spune: „Eu fac mereu ceea ce este pe placul lui” (In 8, 29). În rugăciunea din timpul agoniei, El consimte întru totul la Voința Tatălui: „Nu voia mea, ci a ta să fie!” (Lc 22, 42) Iată de ce Isus „s-a dat pe sine pentru păcatele noastre (…) după voia lui Dumnezeu” (Gal 1, 4). „Și prin această voință noi am fost sfințiți, prin jertfirea trupului lui Isus Cristos” (Evr 10, 10).)" (CEC 2824).
Rugându-ne Tatăl Nostru, căutăm astfel să ne aliniem voința cu cea a lui Dumnezeu, lăsându-ne iubiți de El, acum și pentru eternitate.
Traducere: ACC
