Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se aproprie, şi vrei să te tulburi. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea și toate le plineşte.
Condac în Canonul Mare
Începând cu luna octombrie a anului 2020, săptămânal, marți și joi începând cu orele 20:00, seminariștii de la Seminarul din Blaj însoțiți de Preasfinția Sa Cristian se reunesc pe platforma virtuală zoom pentru a se ruga și a medita împreună. De asemenea, în cadrul fiecărei întâlniri, un preot sau o persoană consacrată este invitată pentru a ține meditația.
Joi 18 martie 2021, a fost invitată Maica Eliane de la Sanctuarul Arhiepiscopal Major „Sfânta Cruce” de la Stânceni, care în meditația rostită a subliniat atenția în specificul vocației carmelitană de a înălța rugăciuni pentru preoți și pentru vocații.
Maica Eliane a făcut trimitere la celebra operă a Sfintei Tereza a Pruncului Isus Istoria unui suflet:
Cât de frumoasă este vocația care are drept scop să conserve sarea destinată sufletelor! Această vocație este a Carmelului, fiindcă unicul scop al rugăciunilor și al jertfelor noastre este de a fi apostolul apostolilor, rugându-ne pentru ei în timp ce evanghelizează sufletele prin cuvintele și mai ales prin exemplul lor (Istoria unui suflet A, 56r).
Suntem în Postul Mare. Știm ce mare dar este să fim în Biserica Greco-Catolică în timpul Postului Mare?
Eu sunt, prin botez, romano-catolică. M-am născut în Franța într-o familie foarte credincioasă, unde respectam bine postul romano-catolic. Când am intrat în Carmel, la 18 ani, am trăit Postul cu iubire. Mi-a fost foame, dar pentru Isus, pentru Biserica sa, am oferit totul cu plăcere. Vinerea Sfântă, numai cu o bucată de pâine si apă, nu a fost ușor. M-a durut capul... Când am trecut la ritul bizantin, a fost o descoperire minunată pentru Postul Mare. Am trăit diferit această călătorie spre Înviere. Pentru ce? Pentru că avem Triodul, care este o comoară extraordinară. Pentru fiecare zi sunt texte care ne ajută să intrăm în spiritul Postului Mare; fiecare zi, suntem însoțiți, susținuți, hrăniți.
Liturghia bizantină este foarte pedagogică. Triodul ne pregătește prin cele patru săptămâni dinaintea Postului.
Cu Duminica lui Zaheu, Biserica ne-a dat, ca și lui Zaheu, dorința de a-L vedea pe Isus, foamea de Absolutul care este în noi.
Cu Duminica Vameșului şi a Fariseului, am început Triodul. Tema este smerenia. Sf. Tereza de Avila ne spune că smerenia este adevărul. Și ce este Adevărul? Hristos a spus: Eu Sunt Adevărul (Ioan 14,6). Suntem așa de umili, de smeriţi, prin Isus, prin contemplarea lui Hristos. La utrenie, cântăm rar pentru prima oară: Ușile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viață.
În duminica Fiului Risipitor și în cele două duminici următoare, cântăm nostalgicul psalm 137: La râul Babilonului, acolo am șezut şi am plâns. Întrăm în pocăință. Nu este o problemă de greșeli, ci conștiința că sunt departe de scopul vieții, departe de casa Tatălui.
Duminica Lăsatului sec de carne, sau Judecata, are ca temă iubirea.
În duminica trecută, duminica Lăsatului sec de brânză, sau, mai bine zis, Duminica izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica iertării, plângem cu Adam raiul pierdut. Am cântat la stihoavna de marți seara, din Săptămâna lăsatului sec de brânză :
Să primim cu bucurie, o credincioșilor, dumnezeiasca vestire a Postului!
Plângerea legată de bucurie...
Următoarele patruzeci de zile sunt acolo pentru a ne oferi un gust de paradis pierdut. Este Dumnezeu, cu adevărat, pe primul loc în viața mea? Este cu adevărat Cel Unic Necesar pentru mine? Dacă da, nu se pune problema să preferați să schiem iarna sau să mergem la plajă vara, duminica, în loc să participăm la Sfânta Liturghie.
Postul Mare începe la Vecernia acestei Duminici cu Prohimenul cel Mare cântat de cinci ori:
Să nu întorci faţa Ta de la sluga ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, și mântuieşte pe el (Ps 68).
Din păcate, această slujbă așa de frumoasă nu este des oficiată. M-am bucurat că, totuși, o parohie greco-catolică a pus-o pe Facebook. Postul începe cu trei zile de post aspru, până când ne împărtășim la Liturghia darurilor înainte sfințite, miercuri seara. Este o experiență foarte puternică. Trupul nostru este în așteptare de hrană, dar textele ne conduc prin hrana esențială. Pentru mine sunt mai ușoare aceste trei zile de post fără nimic de mâncare decât o zi cu un pic de pâine, cum am trăit în ritul romano-catolic pentru Vinerea Mare. Pentru ce? Pentru că, în aceste trei zile, patru slujbe care ritmează ziua, sunt foarte hrănitoare!
Dimineața, utrenia de post, cu toate regulile prevăzute pentru acest timp, este o mare bucurie. În primul rând, în loc de „Dumnezeu este Domnul, și s-a arătat nouă”, cântăm „Aleluia”. Este exact invers față de ritul romano-catolic, care scoate „Aleluia” în timpul Postului (o paranteză : la fel pentru flori: Vinerea Mare, în ritul romano-catolic, nici o floare. La noi, aducem flori la mormântul lui Hristos. La romano-catolici, Hristos mort pe Cruce; la bizantini este în glorie, pe Cruce. Așa putem să trăim dificultățile vieții cu speranță, de fapt cu o bucurie profundă. Este foarte important să știm ce comoară avem în ritul nostru). Venim înapoi la utrenie. După Aleluia, troparele Treimice. Să lăudăm Sfânta Treime este minunat! Acolo, în sânul Sfintei Treimi, în comuniunea iubirii care unește cele trei Persoane divine suntem așteptați. Rugăciunea „Mântuiește, Dumnezeule, poporul tău și binecuvântează moștenirea ta”, care este rezervată pentru duminicile și sărbătorile mari, este spusă în fiecare zi, în Post. În acest fel, fiecare zi de Post este o sărbătoare! Suntem înconjurați prin rugăciunile Maicii Domnului, ale îngerilor și ale tuturor sfinților! Apoi, canonul. Cele nouă cântări biblice care au dispărut în timpul ordinar revin pentru Postul mare. Din păcate, se citește puțin din Vechiul Testament, în ritul bizantin, în afară de Postul Mare. Cântarea lui Moise (Ieșirea 15) pentru oda întâi ne dă deja gustul Liturghiei din Sâmbăta Mare, unde este citirea a șasea, când preotul deschide ușile. Deja, învierea este prezentă! După ce am citit canonul sfântului zilei, canoanele Triodului ne duce pas cu pas, timp de patruzeci de zile, spre Paști. La sfârșitul utreniei, troparul este scurt, dar rezumă bine ce am trăit în timpul utreniei :
În templul măririi tale stând, în cer ni-se pare că stăm, Născătoare de Dumnezeu; ceea ce ești poarta cerească, deschide nouă ușa milostirii tale.
În cer ni se pare că stăm: este adevărat ce am spus? Poate am fost ocupat cu alte gânduri. Este timp încă să intrăm în cer cu ajutorul Maicii Domnului, cu rugăciunea lui Efrem care este rostită de două ori la sfârșitul fiecărei slujbe din Post. Nu insist asupra acestei rugăciuni foarte cunoscută, care este un adevărat program de viață.
După Tipicon, citirea „Scării raiului” scrisă de Sfântul Ioan Scărarul este prevăzută la ore. Noi, la Stânceni, o ascultăm la masă, în afară de primele trei zile, când, cum nu este o masă, este citită la ore. În treizeci de cuvinte, câte unul pentru fiecare zi (afară de sâmbăta-duminica și de Săptămâna Mare, când citim Evanghelia) mergem de la lepădarea de viața deșartă până la iubire, cu ajutorul Sfântului Ioan Scărarul. Este o citire foarte potrivită pentru Post.
Așa cum am spus, Vechiul Testament este mai citit în timpul Postului. Cele patruzeci de zile sunt, oarecum, întoarcerea Bisericii la starea spirituală a Vechiului Testament, timpul pocăinței și al așteptării; citim cântările canonului, mai mulți psalmi, Isaia - la ora a șasea, Facerea și Proverbele - la vecernie. Este necesar să citim des Vechiul Testament, pentru a înțelege mai bine Noul Testament (cf. Comisia Biblică Pontificală, Poporul evreu și sfintele sale scripturi în Biblia creștină, 2001).
Câteva reflecții despre Liturghia Darurilor înainte sfințite. Planul a fost bine explicat pe e-communio, în urmă cu câteva zile. După Tipicon, săvârșirea Sfintei Liturghii, de luni până vineri, este interzisă (în afară de Bunavestire) în timpul Postului Mare. Pentru ce? Sfânta Liturghie este o sărbătoare de înviere; nu este compatibilă cu postul, care este o expresie de pelerinaj, de drum spre cer. Dar avem nevoie de ajutor, de forță de susținere a efortului spiritual. Și primim acest ajutor în Liturghia Darurilor înainte sfințite, miercurea și vinerea. În trecut și astăzi în câteva locuri, era săvârșită în fiecare zi a Postului Mare, când nu se săvârșea Sfânta Liturghie.
Încă un cuvânt despre Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care este un drum extraordinar de pocăință cu Biblia. Evenimentele biblice sunt legate cu viața mea. Este citit în patru părți la dupăcinar, în primele patru zile din Post, cu o metanie la fiecare tropar, și este citit întreg la utrenia din săptămâna a cincea din Post. Teologul Olivier Clément l-a numit: Le chant des larmes. Cartea sa este tradusă în limba română. Probabil ca ați citit-o: Cântecul lacrimilor. Eseu despre pocăință. Alte cărți de citit sunt cea de Alexander Schmemann: Great Lent, tradusă în limba română: Postul Mare. Pași spre Înviere; cea a lui Macarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic.
În concluzie, să fim mândri nu numai cu cei șapte fericiți episcopi martiri (îi iubesc foarte mult, nu vă temeți! Icoana lor se află în capela noastră și în fiecare zi cântăm troparul și condacul lor la sfârșitul mesei), ci și să fim mândri de liturghia pe care ne-au transmis-o, pentru ca astăzi să putem trăi prin ea. Întrucât nu poți iubi decât ceea ce știi bine, așa cunoașteți toate detaliile Typiconului care sunt ca regulile unei simfonii cerești, spre lauda marelui nostru Dumnezeu, regulile unei minunate coregrafii pentru a intra în dansul etern al Iubirii trinitare.
Liturghia este deja cerul pe pământ! Hristos a înviat! Vă mulțumesc.
Maica Eliane, Stânceni 18/03/2021
pentru seminariştii din Blaj
