Flori binecuvântate în Duminica Floriilor, în numele lui Cristos, în Catedrala din Cluj: „semnul adevăratei biruințe”
Sărbătoarea Floriilor, din 28 aprilie 2024, în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, a fost o sărbătoare a înfloririi Bisericii și a comuniunii în Familia Bisericii – Familia lui Dumnezeu. Credincioșii au venit la Sfânta Liturghie în număr mare, Cristos a fost primit cu adevărat triumfal în sfântul locaș din centrul municipiului Cluj-Napoca în această zi frumoasă. Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată de Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, în Catedrala împodobită cu sute de flori – care, la final, după binecuvântarea stâlpărilor, au fost împărțite credincioșilor.
La masa sfântului altar au concelebrat pr. Vasile Tofană, Vicar general; pr. Traian Radu Coste-Deak, Vicar judecătoresc; pr. Anton Crișan, rectorul Catedralei; pr. Daniel Avram și pr. Radu Tălpălariu – preoți ai Curiei Episcopale și ai Catedralei; pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca; pr. Ovidiu Ivan, preot care slujește la Catedrală. Diaconii Lucian-Ovidiu Marișca și Romulus Iușan au slujit la Sfânta Liturghie; de asemenea, au ajutat la altar și din stranele Catedralei subdiaconi, studenți seminariști. Răspunsurile liturgice le-au dat, ca în fiecare duminică și sărbătoare, coriștii Corului „Angeli” al Catedralei, care la Sfânta Împărtășanie au înălțat sufletele cu o frumoasă cântare din patrimoniul tradiției răsăritene de Florii.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a meditat la „felul în care cele două împărății, Împărăția cerurilor și împărăția acestei lumi, se întâlnesc, se luptă, în afară și în sufletele oamenilor”. La Sfânta Liturghie s-a dat citire Evangheliei de la Ioan (12,1-18), în care Isus poposește, cum obișnuia, în casa lui Lazăr – de data aceasta după ce îl înviase pe Lazăr din morți, iar Maria, „luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț”, „a uns picioarele lui Isus și le-a șters cu părul capului ei”, spre dezamăgirea lui Iuda, care a considerat acest gest o risipă. Dar și gestul Mariei, și cuvintele pe care Isus le-a spus ucenicilor, prevestesc pătimirea și moartea Sa. Ucenicii nu înțeleg, ei continuă să spere că, „în sfârșit, a sosit momentul: Cel așteptat de veacuri, Cristosul, Unsul lui Dumnezeu, Fiul lui David a ajuns și intră în Ierusalim. Și toți strigă Osana și își așază hainele în fața Lui”.
Isus nu va fi însă regele dorit de ei. De la început, a observat Preasfinția Sa Claudiu, Isus nu intră în Ierusalim pe un cal – cum fac regii lumii – „calul fiind semn al puterii, al biruinței”, ci alege să intre „pe mânzul asinei”. Episcopul a amintit cum, încă de la sosirea în Țara Promisă, poporul cere de la profet un rege la fel ca regii lumii și îl înlătură pe Dumnezeu. De aceea, în Vechiul Testament „aproape fără excepție se spune: «Și acesta a făcut lucruri rele la fel ca tatăl lui»”. Aceasta pentru că „puterea noastră, puterea lumească, puterea oamenilor nu poate face decât ceea ce este rău”, din cauza păcatului strămoșesc ale cărui consecințe se răsfrâng asupra tuturor generațiilor.
De aceea, a spus Preasfinția Sa Claudiu, „este extrem de important să înțelegem felul în care Isus intră acum în Ierusalim, fiindcă El vindecă din rădăcini natura umană și inclusiv structura pe care natura umană o dorește. Isus vine ca un adevărat rege, dar respectând structura pe care omul o cere, pentru ca omul să înțeleagă că El este regele adevărat, dar așa cum Dumnezeu o cere. Și Isus intră pe mânzul asinei pentru a ne aduce aminte că primul rege, Saul, își găsește vocația de rege căutând asinele tatălui său. Isus intră pe mânzul asinei pentru a le aduce aminte tuturor de istoria lor, și anume că Solomon intră ca rege pe mânzul asinei. Este un alt fel de domnie față de lumea în care trăim. Și aceasta ne este atât de greu să înțelegem: că dacă suntem poporul lui Cristos, dacă ne numim creștini, adevăratul mod de a fi «în față» este acela de a sluji. Adevăratul mod de a fi stăpân, este acela de a fi robul tuturor. De aceea, unul dintre cele mai frumoase titluri ale Sfântului Părinte este «Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu»”.
„Trebuie să intrăm și noi în această logică. Lumea, cu logica ei, cu ispitele ei, cu falsele ei valori și măriri, ne pândește încontinuu. Suntem încontinuu tentați să intrăm în logica lumii, să stăpânim, să fim de-a dreapta și de-a stânga, să fim mai mari, mai puternici, mai inteligenți, să fim în față. Și atunci, Evanghelia din Duminica Floriilor ne pregătește, în fiecare an, pentru a ne readuce aminte de adevărata noastră identitate: nu de oameni din această lume, chiar dacă trăim în această lume, ci de oameni care aparțin Împărăției cerurilor. Și felul în care Isus intră în Ierusalim este un mod de a le prevesti ucenicilor și lumii modul în care El înțelege Împărăția. Bineînțeles, atunci când oamenii văd, când ucenicii văd, se întorc de la El.”
„Atunci când Isus, după intrarea cu fală în Ierusalim, intră în patima Lui, atunci când este prins, când este biciuit, când este pălmuit, când este scuipat, nici unul dintre ucenici nu îl mai recunoaște.” Episcopul a amintit de trădarea lui Petru, de trădarea ucenicilor, și A arătat că la fel suntem și noi, la greu „uităm că Dumnezeu este apărătorul nostru și căutăm refugii umane”. De aceea, ne rămâne calea milostivirii, a primirii iubirii lui Dumnezeu și a dăruirii depline, fără limite – așa cum Maria a dăruit mirul de mare preț, ștergând picioarele Domnului cu părul capului ei. A încheiat spunând: „Așa cum spunem și cântăm la Sfânta Liturghie: «pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm». Sau ceea ce ne spune Sfântul Pavel: «că mâncăm, că bem, că ne veselim, totul să facem pentru Domnul».”
„La aceasta suntem chemați și de aceea Duminica de astăzi, Duminica Floriilor, și Evanghelia pe care o auzim este extrem de importantă pentru săptămâna care urmează, fiindcă ne pregătește: vom asculta împreună cele 12 Evanghelii vom face împreună Prohodul Domnului. Și avem atâtea motive, dacă celebrăm aceste slujbe minunate, să ne întristăm. Fiindcă celebrăm pe Cristos care moare pentru noi. Dar noi știm că nu moartea, nu suferința, nu patima are ultimul cuvânt în viața lui Cristos, și în viața noastră, ci Învierea. Și dacă avem în fața ochilor tot timpul Învierea, atunci reușim să învingem împărăția acestei lumi, reușim să ne aducem aminte, în mijlocul necazurilor, în mijlocul suferințelor, în mijlocul bolilor, și chiar atunci când suntem prinși de moarte, că acel Cristos care a murit și a înviat ne-a dăruit și nouă aceeași putere, același har: să învingem moartea”.
După Sfânta Liturghie și binecuvântarea stâlpărilor, pr. Anton Crișan, rectorul Catedralei, împreună cu toți preoții, l-au sărbătorit pe Preasfinția Sa Claudiu și, împreună cu Corul Angeli, i s-a cântat „La mulți ani”. S-au împlinit, de curând, trei ani de la înscăunarea sa ca Episcop de Cluj-Gherla (24 aprilie 2021), și în Duminica Floriilor a anului 2021, în această calitate de Păstor și Eparh, Preasfinția sa Claudiu celebra pentru prima dată Sfânta Liturghie în Catedrala „Schimbarea la Față”. Pr. Anton a adresat Preasfinției Sale Claudiu urarea: „Vă mulțumim pentru că ne iubiți, vă mulțumim pentru predicile dumneavoastră care ne ating, care ne ajută să creștem. În numele credincioșilor noștri, în numele preoților, dorim să vă oferim acest buchet de flori de Florii. Vă promitem că ne vom ruga pentru ca să fiți un minunat slujitor, dar mai presus de toate, un sfânt al Bisericii Greco-Catolice”.
Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit tuturor, „mai ales fiindcă dincolo de aceste flori văd afecțiunea și rugăciunea care trebuie să caracterizeze familia lui Dumnezeu. Astăzi sunt eu cel sărbătorit, dar Sărbătoarea este a fiecăruia dintre noi, atunci când ne bucurăm în Domnul. Urez tuturor celor care poartă numele de flori multă sănătate, multe haruri și să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, privind florile, purtându-le în mână, să ne aducem aminte că suntem flori în Grădina Domnului, și poate nu vedem sau nu cunoaștem încă parfumul și culoarea pe care le avem, sau le vom avea, dar să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, o dată, în Împărăția Cerurilor să descoperim parfumul, balsamul pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi și să ne descoperim împreună Grădină a Domnului.”
Studenții seminariști le-au oferit credincioșilor la plecarea spre casele lor ramuri verzi, sute de trandafiri albi, roșii, galbeni, garoafe colorate – flori asupra cărora Ierarhul și preoții s-au rugat, Preasfinția Sa Claudiu le-a stropit cu apă sfințită. Florile au fost primite cu zâmbete, cu conștiința că sunt cu adevărat semne ale învierii, ale primăverii din natură și din suflete, ale bucuriei credinței, că în ele se reflectă frumusețea și mireasma lui Dumnezeu.
