Onoratului cler împreună slujitor,

Cuvioșilor călugări și călugărițe,

Iubiților credincioși greco-catolici

și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu

 

Iubiți frați și surori,

 

Nașterea Domnului nostru Isus Cristos este sărbătoarea care luminează întreaga istorie a omenirii și ne aduce bucuria speranței și a credinței. Să ne deschidem inimile și să îl recunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în Pruncul așezat în iesle, care ne cheamă să-L primim în viețile noastre!

Betleemul de odinioară se transpune în sufletele noastre, care tresaltă de bucurie și sunt pătrunse de lumina lui Dumnezeu. Împodobirea caselor și a bradului, mesele pline și cadourile, sunt pregătiri însoțite în mod firesc de rugăciune și de primenire spirituală și își primesc sensul de la această experiență profundă a întâlnirii cu Cuvântul întrupat. Se cuvine, așadar, să retrăim simțămintele îngerilor și ale păstorilor, care, ajunși în fața Pruncului Isus, au fost copleșiți de bunătatea lui Dumnezeu, L-au adorat și L-au lăudat cântând: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2,14).

Sărbătoarea Nașterii Domnului este purtătoarea unei vești care mereu ne surprinde și ne uimește: Dumnezeu cel veșnic și atotputernic devine Emanuel, Dumnezeu cu noi, întrupându-Se pentru ca noi să dobândim viața veșnică! Crăciunul ajunge la noi de sus, ca un dar neașteptat și nemeritat, care vine din veșnicie și intră în istoria lumii, dezvăluindu-L pe Cel care se micșorează pentru a fi prezent în tăcere și umilință lângă noi.

Ritmul calendarului liturgic ne face părtași acestui dar, și totodată evidențiază semnificația spirituală a Crăciunului: bunătatea și dragostea lui Dumnezeu care se revarsă mereu în sufletele noastre, tandrețea și duioșia Domnului care ni se dăruiește, smerenia Fiului dumnezeiesc care devine Prunc omenesc, aproape dezbrăcându-se de dumnezeirea Sa, pentru a fi fratele nostru. Fiul iubit al Tatălui ceresc, coborât din înălțimea cerului pentru noi și pentru a noastră mântuire, ne transformă, pe noi toți, în copii iubiți de Dumnezeu și părtași la viața sa divină, așa cum subliniază Evanghelia după Ioan: „celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (In. 1,12).

Mântuitorul se apropie în mod tainic de noi, prin fiecare persoană din viața noastră, în mod deosebit prin cei aflați în nevoie: prin cei săraci și singuri, prin cei bolnavi și necăjiți, prin orfani și prin văduve, prin cei pe care lumea îi uită, dar sunt știuți și iubiți de Dumnezeu. Ei sunt frații noștri, ei sunt cei care ne vor aștepta la porțile Raiului. Suntem chemați să îl primim în sufletele noastre pe Fiul întrupat și să ieșim în întâmpinarea Lui prin fapte de milostenie, prin ajutorarea celor aflați în nevoie, prin lucrarea noastră neostenită de a face binele.

Prin credința în Isus, noi învățăm să iubim așa cum El iubește și, prin urmare, să iubim cu adevărat, deoarece orice iubire care nu este altoită în Cristos este vulnerabilă și se sfârșește în clipele de încercare.

Dragi credincioși,

Nașterea Fiului în Betleemul Iudeii, contemplată prin credință, este taina centrală a mântuirii. Cuvintele profetului Isaia, „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și cei ce locuiați în latura umbrei morții, lumină va străluci peste voi” (Is. 9,1), și-au găsit împlinirea în darul Fiului trimis de Tatăl ca să ne mântuiască, să ne lumineze calea și să ne împărtășească pacea sa.

În această sfântă zi a Crăciunului suntem reuniți în rugăciune, mulțumind Domnului și invocând îndurarea Lui. Suntem aici, în casa Domnului, cântând și dând preamărire Fiului născut din Fecioara Maria. Cu El începe mântuirea noastră, mântuirea de rău și de păcat. El intră în lume, ne vine în ajutor și ne dă încrederea și puterea de a merge spre plinătatea vieții. Harul Crăciunului insuflă speranță inimilor noastre și astfel putem îndrăzni să nădăjduim în mijlocul întunericului, ne dă tărie în provocările și în dificultățile prezentului, cu certitudinea că pășim alături de Isus spre Tatăl.

Să nu uităm că Biserica Greco-Catolică de astăzi este fiica speranței Fericiților Episcopi Martiri și a numeroșilor mărturisitori ai credinței catolice din perioada persecuției comuniste. Speranța lor a fost Isus Domnul, pe care L-au urmat cu o deplină și eroică fidelitate până în ultima clipă a vieții pământești. Despre întunericul și frigul celulelor Penitenciarului din Sighet, Cardinalul Iuliu Hossu mărturisea următoarele: „Soarele dreptății, Domnul Isus, ne încălzea și ne dădea putere și nădejde; trebuia numai să ascultăm, și glasul Lui ne mângâia: Eu sunt cu voi. Și așa era, Domnul era cu noi. Smerit o spun, nevrednic de atâta dar; cu noi era și se îmbucura sufletul nostru și Maica Domnului, mereu ocrotitoare… nădejdea nezdruncinată ne era Domnul, care, oricât ar fi de critică situația, știm că nu ne-a părăsit și știm că cu al Lui ajutor cauza [Bisericii] va birui”.

Acum, la împlinirea a 75 de ani de la dezlănțuirea prigoanei comuniste împotriva Bisericii noastre, Fericiții Episcopi Martiri ne luminează calea, ne sunt călăuzitori și mijlocitori ai harului lui Dumnezeu, pentru ca, la rândul nostru, să ne trăim viața în sfințenie.

Iubiții mei fii sufletești,

Pentru a pătrunde în această înălțătoare taină a Nașterii Domnului, este necesar să renunțăm la închiderea în noi înșine și la mândria care, adesea, ne rănește sufletul. Numai cei care sunt pregătiți să pornească într-o călătorie spirituală către Betleem, pentru a-L contempla pe Pruncul născut în sărăcie și în frig, ajung să înțeleagă că venirea lui Isus conține chemarea la o transformare radicală, aceea de a trece de la răutatea păcatelor la o viață sfântă. El lucrează neîncetat pentru a ne elibera de păcatul adânc înrădăcinat în inimile noastre, care ne separă de El și de îndepărtează de semenii noștri. Nașterea lui Isus este începutul renașterii neamului omenesc și începutul vieții noastre de fii ai lui Dumnezeu care iubesc și doresc pacea, pentru că însuși Dumnezeu este pacea noastră.

Într-o lume violentă și tot mai divizată prin lucrarea celui rău, cu răni înspăimântătoare pentru întreaga omenire, avem nevoie să trăim în pacea Domnului, astfel încât orice formă de violență, de asuprire sau nebunia de a provoca războaie și masacre să înceteze. Să ne rugăm și să cerem lui Dumnezeu pacea inimii pentru a fi, așa cum ne îndemnă Sfântul Părinte Papa Francisc, ziditori ai păcii, bărbați și femei care știu să trăiască iubind viața, promovând ceea ce este frumos și drept, adică valorile morale și spirituale care fac minunată și neprețuită umanitatea noastră, umanitate în care Isus a vrut să se nască și să crească, să o mântuiască.

Pruncul Isus este întruparea iubirii infinite a lui Dumnezeu și, de aceea, El este și izvorul păcii din sufletele noastre. El unește în Sine cerul și pământul, ne împacă cu Dumnezeu și ne îndeamnă să ne iubim semenii, să iertăm și să cerem iertare, să fim la rândul nostru făcători de pace. Perioada tumultoasă în care trăim și care este marcată de conflicte, violență și războaie, ne arată că pacea niciodată nu este câștigată pentru totdeauna, ci trebuie să fie construită în fiecare zi și de fiecare dintre noi. Toate aceste conflicte pun în lumină caracterul incert și efemer al multor siguranțe pe care ne-am clădit viețile. Nouă, creștinilor, ne amintesc însă că singura certitudine reală este Dumnezeu. Alături de El, Biserica plânge cu cei care plâng și este alături de cei care își părăsesc casele și familiile din cauza războaielor sau a foamei. În aceștia îl recunoaștem pe Pruncul divin, care are nevoie de ocrotirea și de iubirea noastră și care ne va dărui acea Speranță care nu se va lua de la noi.

Să implorăm de la Dumnezeu darul păcii pentru familiile noastre și pentru Biserică, pentru țara noastră și pentru întreaga lume, unindu-ne inimile și glasurile în colinda pe care a iubit-o atât de mult Fericitul Cardinal Iuliu Hossu:

„Isuse, Doamne, Prunc ceresc,

Toţi îngerii te preamăresc,

Primeşte şi al nostru cânt,

Trimite pace pe pământ”.

Acesta este mesajul Crăciunului! Aceasta este eliberarea pe care sufletele noastre o doresc cu ardoare! Cristos este în mijlocul nostru, e viu și prezent în viețile noastre. Isus Domnul este aproape și accesibil, poate fi îmbrățișat asemenea unui prunc. El este Dumnezeul nostru Mântuitor, Cel care poate și dorește să ne ierte păcatele, dându-ne șansa de a începe din nou, și ne oferă în mod neîncetat harul și îndurarea Sa. Tot ceea ce El așteaptă în schimb este inima noastră curată, este iubirea noastră sinceră, și El ne va deschide calea către viața veșnică, în comuniune cu El și cu toți sfinții.

Împreună cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul nostru auxiliar, dorim întregului cler, călugărilor, călugărițelor și tuturor credincioșilor, din Țară și din străinătate, Sărbători sfinte și binecuvântate, bogate în haruri, pline de sănătate și de bucurie!

 

La mulți și binecuvântați ani!

 

 

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică