«Acea comunitate are o istorie emoționantă. Ea a apărut, prin harul lui Dumnezeu, din zelul apostolic - la care reflectăm în acest moment - al unor misionari care, pasionați de Evanghelie, au mers în acea țară pe care nu o cunoșteau, cu treizeci de ani în urmă. I-au învățat limba și, deși proveneau din națiuni diferite, au creat o comunitate unită și cu adevărat catolică. Acesta este, de fapt, sensul cuvântului "catolic", care înseamnă "universal".»
Astfel a evidențiat papa Francisc în cateheza audienței generale de miercuri, 6 septembrie, din Piața San Pietro, în care a reparcurs etapele călătoriei apostolice în Mongolia, care a avut loc între 31 august și 4 septembrie.
Sfântul Părinte a vorbit despre vizita în țara asiatică în lumina temei zelului apostolic și a pasiunii pentru răspândirea Evangheliei care au făcut posibilă existența unei comunități catolice în Mongolia, o comunitatea foarte tânără, de numai 30 de ani și foarte redusă numeric - mai puțin de 1500 de botezați.
Oprindu-se asupra semnificației cuvântului catolic, pontiful a spus că o autentică universalitate nu duce la omologare ci la aculturație, și atunci când întruchipează universalitatea autentică, catolicitatea este aducătoare de bine oamenilor dintr-o anumită țară în care a pătruns și este în slujba acestora.
Papa Francisc a mai spus că viața Bisericii înseamnă mărturisirea iubirii lui Isus cu blândețe, cu viața înainte de cuvinte, fericită cu adevărat de slujirea Domnului și a fraților și surorilor sale.
Pontiful și-a exprimat recunoștința față de toți cei care l-au însoțit cu rugăciunea în călătoria apostolică în Mongolia, reînnoindu-și recunoștința față de autoritățile din țara asiatică, față de Biserica locală și de poporul mongol.
Papa Francis a dorit să explice de ce a mers într-o țară atât de îndepărtată în care turma de credincioși este foarte redusă din punct de vedere numeric. Pontiful a spus că tocmai acolo, departe de lumina reflectoarelor, găsim adesea semnele prezenței lui Dumnezeu care nu privește la aparențe, ci la inimă
(cf. 1 Sam 16,7). «Domnul nu caută centrul scenei, ci inima simplă a celor care îl doresc și îl iubesc fără aparențe, fără să vrea să se ridice deasupra celorlalți. Iar eu am avut harul de a întâlni în Mongolia o Biserică umilă și bucuroasă, care se află în inima lui Dumnezeu, și pot să mărturisesc bucuria lor de a fi pentru câteva zile chiar în centrul Bisericii. »
Pontiful a mărturisit că i-a făcut bine călătoria în Mongolia, spunând: «Am fost în inima Asiei și mi-a făcut bine. Face bine intrarea în dialog cu acest mare continent, înțelegerea mesajelor sale, cunoașterea înțelepciunii, a modulului său de a privi lucrurile, de a cuprinde timpul și spațiul. Mi-a făcut bine să întâlnesc poporul mongol, care își prețuiește rădăcinile și tradițiile, își respectă bătrânii și trăiește în armonie cu mediul înconjurător: este un popor care privește spre cer și simte respirația creației. Gândindu-ne la întinderile nemărginite și tăcute ale Mongoliei, să ne lăsăm stimulați de nevoia de a lărgi limitele privirii noastre, vă rog: lărgiți limitele, priviți amplu și înalt, priviți și nu cădeți prizonieri ai micimii: să ne lărgim limitele privirii noastre, pentru ca aceasta să vadă binele care se află în ceilalți și să fie capabilă să-și lărgească propriile orizonturi... . »
În cadrul saluturilor în diferite limbi, adresându-se credincioșilor vorbitori ai limbii italiene, pontiful și-a îndreptat gândul către tineri, bolnavi, bătrâni și cuplurile de tineri căsătoriți, formulând auspiciul ca sărbătoarea liturgică din data de 8 septembrie, Nașterea Sfintei Fecioare Maria, să ne îndemne să mergem mereu, asemenea Preacuratei, pe căile Domnului. «Ei, femeie a bunătății, îi încredințăm suferințele și necazurile scumpei și chinuitei Ucraine» - a spus pontiful.
