fântul Părinte i-a primit în data de 8 mai a.c., în audiență pe superiorul general și pe membrii Consiliului general ai ”Congregației Spiritului Sfânt sub ocrotirea Inimii Neprihănite a Mariei” - cunoscuți sub denumirea de ”spiritani” - cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la refondarea lor. Realizată la voința Fericitului Pius al IX-lea în 1848, refondarea lor a avut la bază dorința de fuzionare a două congregații precedente: Congregația Spiritului Sfânt, întemeiată de tânărul diacon Claude François Poullart des Places în 1703, și Societatea [de viață apostolică] a Preasfintei Inimi a Mariei, întemeiată de venerabilul François Libermann în 1841. Din fuziunea celor două congregații provine și actuala denumire a congregației, care armonizează lucrarea Duhului Sfânt și curăția Inimii Neprihănite a Mariei.
În discursul său, papa Francisc a luat ca referință versul din cartea profetului Isaia – ”Iată, eu fac un lucru nou” (43,19) – ales ca generic pentru adunarea generală a congregației din 2021, un text care, a subliniat papa, începe cu aceste cuvinte: ”Nu te teme [Israele], pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu ești tu” (v. 1). În aceste cuvinte, a reluat papa, se oglindesc valorile fundamentale ale carismei acestei congregații: curajul, deschiderea și abandonul încrezător la lucrarea Spiritului ca să facă un lucru nou.
Papa Francisc: ”Sunt valori evidente deja în istoria primei voastre întemeieri. Un tânăr diacon, cu 12 însoțitori din seminar, mânat de Spiritul Sfânt, se lansează cu curaj într-o aventură neașteptată. Renunță la perspectiva unui viitor liniștit – putea să fie un bun preot dintr-o familie cu bunăstare – pentru o misiune pe care încă trebuia să o descopere, expunându-se la jertfe, neînțelegeri și împotriviri, cu o sănătate foarte șubredă care avea să-l ducă la o moarte prematură, chiar mai înainte de a-și vedea încununat visul său. Atât de multe lucruri neprevăzute, dar pe care docilitatea sa la lucrarea Spiritului Sfânt le transformă într-un DA curajos, datorită căruia Dumnezeu începe de fiecare dată un lucru nou în el și, prin intermediul său, în ceilalți”.
”Exemplul său găsește, într-adevăr, o confirmare în frații care îi continuă lucrarea, gata să răspundă la noile semne ale timpurilor, îmbrățișând mai întâi slujirea seminariștilor săraci, apoi misiunile populare și, în cele din urmă, vestirea [Evangheliei] ad gentes [către popoare] în diferite părți ale lumii, fără a se lăsa înfricoșați nici de prigoana religioasă dezlănțuită de Revoluția franceză”. Este, desigur, ”o istorie frumoasă și bogată, despre care amintim astăzi un nou moment special, în care totul este, încă o dată, pus în joc. Este vorba de a doua întemeiere, cea din 1848, în care Spiritul Sfânt cere comunității să împartă toate roadele trecutului său într-un nou scenariu. Este timpul de a se reuni noilor însoțitori, cei din Societatea Inimii Preasfinte a Mariei, care erau și ei misionari, dar cu o istorie diferită. Pentru a face aceasta este, cu siguranță, necesar a depăși temeri și gelozii, dar frații celor două familii acceptă provocarea, unindu-și puterile și împărțind ceea ce au pentru un nou început”.
După un secol și jumătate, a reluat papa, se poate vedea faptul că Providența a premiat docilitatea lor generoasă și curajoasă față de Spiritul Sfânt, din moment ce congregația este prezentă în 60 de țări de pe toate continentele, cu aproximativ 1.200 de călugări și cu participarea a numeroși credincioși laici. Prin disponibilitatea lor la schimbare și prin statornicie, membrii actualei congregații au rămas credincioși spiritului originar: ”a evangheliza săracii, a accepta misiunile unde nimeni nu vrea să meargă, a prefera slujirea celor mai abandonați, a respecta popoarele și culturile, a forma clerul și laicii locali pentru o dezvoltare umană integrală, toate făcându-le în spirit de fraternitate și simplitatea vieții și prin statornicia rugăciunii”. În acest fel, ei au dus la îndeplinire ceea ce Venerabilul Libermann numea ”uniunea practică” în slujire, rod al unei docilități obișnuite față de Spiritul Sfânt și fundament al oricărei misiuni.
Papa Francisc: ”Carisma voatră, deschisă și respectuoasă, este deosebit de prețioasă astăzi, într-o lume în care provocarea interculturalității și a incluziunii este vie și urgentă, atât în interiorul Bisericii cât și în afara ei. De aceea, vă spun: nu renunțați la curajul vostru și la libertatea voastră interioară, cultivați-o și faceți din aceasta o trăsătură vie a apostolatului vostru. Sunt mulți bărbații și femeile care încă au nevoie de Evanghelie, nu doar cei din așa-numitele țări de misiune, dar și cei din bătrânul și obositul Occident. Uitați-vă la fiecare cu ochii lui Isus, care dorește să-i întâlnească pe toți, pe toți – nu uitați aceasta – apropiindu-se în mod special față de cei mai săraci, atingându-i cu mâinile sale, îndreptându-și privirea în privirea lor. Pentru a duce la fiecare suflarea proaspătă și vitală a Spiritului său, care este adevăratul protagonist al misiunii (cf. Sf. Ioan Paul II, enc. Redemptoris missio, 30), lăsați-vă călăuziți de El pentru că nu există o libertate mai mare decât aceea de a se lăsa mânați de Spiritul, renunțând la dorința de a calcula și de a controla orice (exort. ap. Evangelii gaudium, 280). Îngăduiți-i să vă lumineze, să vă orienteze, să vă mâne unde acolo dorește, fără a pune condiții și fără a exclude pe careva, pentru că El știe de ce este nevoie în orice epocă și în orice moment”.
”Aceasta a fost marea intuiție a fondatorilor voștri și frumoasa mărturie a nenumărați frați și surori care au mers înaintea voastră”, a spus papa la încheierea discursului său, după care a invocat asupra lor ajutorul Sfintei Fecioare Maria și binecuvântarea apostolică.
