Papa a vorbit pe larg la această cateheză despre exortația apostolică ”Evangelii nuntiandi” (EN) a Sfântului Paul al VI-lea, o adevărată ”capodoperă” și ”magna carta” pentru evanghelizarea din era modernă. Publicată în 8 decembrie 1975, exortația este de o actualitate stringentă pentru calea Bisericii în lumea contemporană. Două sunt liniile majore ale exortației evidențiate la cateheză de papa Francisc: necesitatea, pe de o parte, a unei mărturii credibile pentru Cristos care să însoțească efortul de vestire a Evangheliei și, pe de alta, necesitatea ca Biserica însăși, mai înainte de a-i evangheliza pe alții, să se evanghelizeze pe sine.
O mărturie indispensabilă, așadar, pentru că lumea are nevoie de evanghelizatori care să vorbească despre ”un Dumnezeu pe care ei înșiși să-L cunoască și să le fie familiar” (cf. EN, 76); nu înseamnă a transmite o ideologie sau o doctrină despre Dumnezeu, ci a-L transmite pe Dumnezeu care s-a făcut viață în mine; și, totodată, pentru că omul contemporan îi ascultă cu mai mare drag pe cei care dau mărturie decât pe cei care-i învață pe alții sau, dacă îi ascultă pe aceștia din urmă, o face pentru că ei înșiși sunt mărturisitori (cf. EN, 41). Mărturia pentru Cristos, așadar, este în același timp primul mijloc de evanghelizare și condiția esențială pentru eficacitatea ei și pentru ca vestirea Evangheliei să fie aducătoare de roade.
”Este necesar a aminti că mărturia cuprinde și credința mărturisită, adică adeziunea convinsă și deschisă la Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Spiritul Sfânt, care din iubire ne-a creat și ne-a răscumpărat. O credință care ne transformă, care transformă relațiile, criteriile și valorile care determină alegerile noastre. Mărturia, printre altele, nu poate să facă abstracție de coerența dintre ceea ce se crede și ceea ce se vestește”.
Mărturia unei vieți cu adevărat creștine presupune un parcurs de sfințenie, bazat pe sacramentul botezului care ne face părtași la firea dumnezeiască și, de aceea, cu adevărat sfinți (cf. Lumen gentium, 40). Nu întâmplător, Paul al VI-lea afirmă că zelul pentru evanghelizare izvorăște din sfințenie, fără de care ”cu greu se va deschide o cale în inima omului din timpul nostru” (EN, 76). Prin urmare, a subliniat papa Francisc, ”trebuie să fim conștienți că destinatarii evanghelizării nu sunt numai ceilalți, cei care mărturisesc alte credințe sau niciuna dintre ele, ci chiar noi înșine, cei care credem în Cristos și suntem mădulare active ale Poporului lui Dumnezeu”.
”Pentru a da această mărturie, Biserica, la rândul ei, trebuie să înceapă prin a se evangheliza pe sine. Dacă nu se evanghelizează pe sine, Biserica rămâne o piesă de muzeu. Ea, într-adevăr, are nevoie să asculte în continuu ceea ce trebuie să creadă, rațiunile speranței sale, porunca nouă a iubirii. Popor al lui Dumnezeu cufundat în lume și deseori ispitit de idoli, ea are întotdeauna nevoie să audă vestind faptele minunate ale lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă, pe scurt, că ea are nevoie mereu să fie evanghelizată dacă vrea să-și păstreze prospețimea, avântul și tăria pentru a vesti Evanghelia” (cf. EN, 15).
”O Biserică ce se evanghelizează pe sine ca să evanghelizeze”, a subliniat papa Francisc, ”este o Biserică ce, călăuzită fiind de Spiritul Sfânt, este chemată să parcurgă un drum exigent, de continuă convertire și reînnoire. Aceasta presupune și capacitatea de a schimba felul de a înțelege și de a trăi prezența ei evanghelizatoare în istorie, evitând să se refugieze în zonele protejate de logica lui așa s-a făcut întotdeauna. (...) Este o Biserică ce se întâlnește dialogic cu lumea contemporană, care țese relații fraterne, care generează spații de întâlnire, punând în faptă bunele practici de ospitalitate, primire, recunoaștere și integrare a celuilalt și a alterității, și care se îngrijește de Casa comună, care este Creația”. Altfel spus, ”o Biserică ce întâlnește dialogic lumea contemporană, dialoghează cu lumea contemporană, dar care îl întâlnește zi de zi pe Domnul și dialoghează cu Domnul și îl lasă să intre pe Spiritul Sfânt, protagonistul evanghelizării. Fără Spiritul Sfânt, noi vom reuși să facem doar publicitate despre Biserică, nu evanghelizare”.
După saluturile adresate pelerinilor din diferite țări, papa Francisc a menționat Ziua internațională a apei și a încheiat audiența generală cu nelipsitul îndemn pentru bătrâni, tineri, bolnavi și soții recent căsătoriți. ”Timpul Postului Mare pe care îl trăim acum”, a fost salutul papei, ”să vă ajute să redescoperiți marele dar de a fi discipoli ai lui Isus. Urmați-L fără ezitare, imitați dăruirea sa față de voința Tatălui și iubirea sa față de frați”.
După rugăciunea ”Tatăl Nostru”, cântată în limba latină, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
