În general, Postul Mare este considerat de mulți creștini o perioadă grea de suportat. Ar putea exista tentația de a-l considera un moment în care suntem „obligați” să renunțăm la ceva ce ne place, făcându-ne să pierdem din vedere faptul că trebuie înțeles ca o perioadă de reînnoire spirituală și că suntem provocați să o abordăm cu bucurie.
Suntem deci invitați să abordăm Postul Mare nu într-un mod negativ, ci într-un mod cu totul pozitiv, o perioadă în care putem aprofunda relația noastră cu Isus, însoțindu-l în călătoria Sa spre Ierusalim.
Nu ar trebui oare să fie emoționant faptul că îl iubim cu adevărat pe Isus? În general suntem fericiți când putem petrece mai mult timp cu soțul/soția sau cu persoanele dragi. Nu ar trebui să simțim același lucru și atunci când este vorba de Isus? Scriitorul creștin Frederick Charles Woodhouse, în lucrarea sa „A Manual for Lent” (1983) a exprimat un punct de vedere similar asupra Postului Mare: „A venit din nou Postul Mare; să-l primim încă o dată; să-i mulțumim Domnului pentru el; să-l trăim cu bucurie, ca o perioadă de binecuvântare, foarte potrivită pentru noi... Mulți petrec perioada Postului Mare ca pe o perioadă tristă, dureroasă sau plină de interdicții, pierzând astfel jumătate din binecuvântările și din dulceața sa. Să fim atenți! Să luăm crucea cu un zâmbet; să privim spre Dumnezeu, spre frații noștri creștini și în sufletul nostru și să vestim ca și motto al nostru: *Priviți, mergem spre Ierusalim!* Ierusalim, orașul păcii, orașul lui Dumnezeu, casa noastră, locul în care se găsesc toate lucrurile bune și toți cei dragi ai noștri, unde tot ceea ce ne dorim și ne-am dorim de mult timp va fi în sfârșit al nostru. *Priviți, mergem spre Ierusalim!*.
Drumul care ne duce la Ierusalim este adesea plin de dificultăți și suferințe, dar aceste privațiuni sunt doar trepte pentru a ajunge într-un loc de pace și seninătate.
„Drumul este lung, uneori dificil și înspăimântător, dar pe măsură ce îl parcurgem uităm totul și începem să cântăm. Este dificil să renunțăm și să lăsăm în urmă ceea ce natura iubește atât de mult, dar sacrificiul aduce mai multă bucurie decât îngăduință. Să apucăm coroana de spini și crucea lui Isus și să încercăm să avem o apropiere de El în Patima Lui. Aceste mortificări nu ne vor oferi decât pace și bucurie”.
În mod similar, Isus le-a spus discipolilor săi să nu permită postului să aibă un impact negativ asupra lor, ci să se apropie de el cu spirit vesel:
„Atunci când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Mt 6, 16-18).
În cele din urmă, Postul Mare reprezintă o perioadă splendidă pentru suflet, care ne deschide calea spre reînnoirea spirituală. Experiența noastră din această perioadă va depinde în mare măsură de modul în care ne raportăm la ea. Dacă o vedem ca pe o modalitate de a ne apropia de Isus, orice sacrificiu pe care îl vom face va avea valoare și o vom aborda cu bucurie.
Traducere: LNU
