de Antonella Palermo
La Praga, cei 200 de reprezentanţi din 45 de ţări au aprobat un proiect de document final elaborat în urma indicaţiilor şi conţinutului care au reieşit din discuţii. Ei au stabilit câteva priorităţi pe un drum ale cărui prime etape sunt în curs de testare, cu intenţia de a repeta la intervale regulate, cel puţin o dată la zece ani, o întâlnire similară cu episcopii şi laicii împreună.
La sfârşitul celor patru zile de ascultare şi de dialog pornind de la rezonanţele provocate de Documentul de lucru pentru Etapa Continentală în sânul Bisericilor din care au venit delegaţii Adunării continentale europene, adunarea a aprobat o schiţă de sinteză a lucrărilor desfăşurate până acum, având conştiinţa că s-a trăit o "experienţă profund spirituală prin metoda sinodală".
O muncă pasionantă nelipsită de tensiuni şi întrebări
Au fost zile foarte dense, în care s-au aprofundat intuiţii, dar şi tensiuni şi întrebări pe care Bisericile europene le au în faţa lor. O muncă definită "bogată şi pasionantă", deşi "nelipsită de probleme şi dificultăţi" care a permis - se citeşte în comunicatul final - să se privească în ochii Bisericii care este în Europa, cu toate comorile celor două mari tradiţii latină şi orientală care o compun. Îndeosebi, Adunarea a simţit "durerea rănilor care marchează istoria noastră recentă, începând de la acelea pe care Biserica le-a provocat prin abuzurile făcute de unele persoane în desfăşurarea slujirii sau funcţiei lor ecleziale, pentru a termina - se precizează - cu acelea provocate de violenţa monstruoasă a războiului de agresiune care însângerează Ucraina şi de cutremurul care a devastat Turcia şi Siria".
Pentru rănile provocate, Biserica are nevoie să ceară iertare
"Biserica noastră este frumoasă, purtătoare a unei varietăţi care este şi bogăţia noastră", mai este subliniat. Şi după această iniţiativă în inima Europei, cei care au participat simt că o iubesc şi mai profund, "în pofida rănilor pe care le-a provocat, pentru care are nevoie să ceară iertare pentru a putea trece într-adevăr la reconciliere, la vindecarea memoriei şi la primirea persoanelor rănite". Acolo unde a iubi Biserica, se precizează, nu este o formă de sentimentalism simplu.
Este posibilă întâlnirea, a iubi Biserica în varietatea sa
Adunarea sinodală şi-a dat seama că este posibilă întâlnirea, ascultarea şi dialogul pornind de la diferenţe şi dincolo de "multele obstacole, ziduri şi bariere pe care istoria noastră le pune pe drum". A realizat nevoia de susţinere în stima reciprocă, întăriţi de credinţa în Domnul şi de puterea Spiritului său. Angajarea care se asumă este de a continua să se meargă într-un stil sinodal precizând că nu este vorba atât de o metodologie, cât mai ales de un stil de viaţă al Bisericii, de discernământ comunitar şi de discernământ al semnelor timpurilor. Asta s-a tradus în dorinţa ca Adunarea continentală să nu rămână o experienţă izolată, ci să devină o întâlnire periodică, întemeiată pe adoptarea generalizată a "metodei sinodale care să impregneze toate structurile şi procedurile noastre la toate nivelurile".
Sinodalitate pentru a da demnitate tuturor membrilor Bisericii
Însoţirea persoanelor rănite, protagonismul tinerilor şi al femeilor, deschiderea de a învăţa de la persoanele marginalizate au fost câteva din domeniile în care se vrea să se acţioneze tocmai adoptând acest stil într-o perspectivă misionară şi fără a neglija orizontul ecumenic şi al dialogului interreligios, "fără a rămâne paralizaţi de frică, ci scoţând energie din asta pentru a continua de-a lungul drumului". A face unitate în diversitate, fugind de tentaţia uniformităţii, şi a fi disponibili la primire ca mărturie a iubirii necondiţionate a Tatălui faţă de fiii săi: acestea sunt cele două tensiuni de trăit pentru a face să stea în picioare cortul Bisericii. "A construi o Biserică tot mai sinodală - remarcă Adunarea - este un mod pentru a da concreteţe egalităţii în demnitate a tuturor membrilor Bisericii".
Câteva priorităţi după stilul sinodal
Au fost prezentate câteva priorităţi: aprofundarea practicii, teologice şi hermeneutice, a sinodalităţii. "Avem de redescoperit ceva ce este vechi şi aparţine naturii Bisericii, şi este mereu nou" şi suntem numai la primii paşi. Apoi trebuie tratată semnificaţia unei Biserici în întregime ministeriale, ca orizont în care să se insereze reflecţia despre carisme şi slujiri (primite sau nu prin hirotonire) şi despre relaţiile dintre ele. În afară de asta, trebuie explorate forme pentru o exercitare sinodală a autorităţii, adică a slujirii de însoţire a comunităţii şi de păstrare a unităţii, dar sunt de clarificat şi criteriile de discernământ pentru procesul sinodal şi la ce nivel, de la cel local la cel universal, trebuie luate deciziile.
Femeile, liturgia, formarea, misiunea, limbajele, săracii
De asemenea, a lua decizii concrete şi curajoase cu privire la rolul femeilor în cadrul Bisericii şi la o implicare mai mare a lor la toate nivelurile, chiar şi în procesele decizionale (decision making and taking); a analiza tensiunile din jurul liturgiei, în aşa fel încât să se reînţeleagă în mod sinodal Euharistia ca izvor al comuniunii; a avea grijă de formarea la sinodalitate a întregului popor al lui Dumnezeu, cu atenţie deosebită la discernământul semnelor timpurilor în vederea desfăşurării misiunii comune; a înnoi simţul viu al misiunii, depăşind fractura între credinţă şi cultură pentru a duce din nou evanghelia în simţirea poporului, găsind un limbaj capabil de a articula tradiţia şi actualizarea, dar mai ales mergând împreună cu persoanele în loc de a vorbi despre ele sau cu ele. "Spiritul ne cere să ascultăm strigătul săracilor şi al pământului în Europa noastră - conclude comunicatul - şi îndeosebi strigătul disperat al victimelor războiului care cer o pace justă.
(După Vatican News)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
