Vineri, 27 ianuarie 2023, Sfântul Părinte a primit în audiență comună Colegiul prelaților auditori ai tribunalului apostolic ”Rota Romana” cu ocazia inaugurării anului judecătoresc. Mulțumind pentru serviciul adus ”adevărului căsătoriei”, papa a remarcat că aceasta ”nu este un ideal sau o formalitate”, ci ”un dar al lui Dumnezeu” și un ”bun de o valoare extraordinară pentru toți”, începând cu soții înșiși.
”Îmi reînnoiesc aprecierea mea pentru munca voastră depusă în slujirea Bisericii și a credincioșilor, în special în domeniul proceselor referitoare la căsătorie”: a spus papa Francisc în discursul adresat Colegiului prelaților auditori ai tribunalului apostolic ”Rota Romana”, primiți în audiență vineri, 27 ianuarie 2023, cu ocazia inaugurării anului judecătoresc.
În cea mai mare parte a discursului său, papa Francisc a vorbit despre căsătorie, spunând că ”în Biserică și în lume există o mare necesitate de a redescoperi semnificația și valoarea unirii conjugale dintre bărbat și femeie, pe care se întemeiază familia”. Un aspect cu siguranță nu secundar al crizei care afectează atât de multe familii este ”necunoașterea practică, personală și colectivă, cu privire la căsătorie”.
”Biserica a primit de la Domnul ei misiunea de a predica Vestea cea bună și aceasta luminează și susține chiar și acel mare mister care este iubirea conjugală și familială. Biserica întreagă poate să spună despre sine că este o mare familie și, într-un fel cu totul particular, prin intermediul vieții celor care formează o biserică domestică primește și transmite lumina lui Cristos și a Evangheliei sale în domeniul familial. «Urmându-L pe Cristos, care a venit în lume ca să slujească (cf. Matei 20,28), Biserica consideră slujirea adusă familiei una din îndatoririle ei esențiale. În acest sens, atât omul cât și familia constituie calea Bisericii» (Sf. Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către familii, 2 februarie 1994, nr. 2).
Potrivit Revelației creștine, căsătoria nu este o ceremonie, un eveniment social sau o formalitate, pentru că face parte din ”planul dumnezeiesc al creației bărbatului și femeii”, de aceea ”omul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit” (Matei 19,4-6), pentru că ”acest mister este mare” (Efeseni 5,32). În fața acestei ”uniuni atât de profunde dintre bărbat și femeie”, care atinge ”limitele și fragilitatea ființelor umane”, Isus ne spune că, de fapt, ”Dumnezeu însuși este autorul căsătoriei”, după cum învață Conciliul Vatican II (Gaudium et spes, 48). Aceasta înseamnă ”a recunoaște că orice căsătorie adevărată, chiar și cea care nu este sacramentală, este un dar al lui Dumnezeu pentru soți. Căsătoria este întotdeauna un dar. Fidelitatea conjugală se sprijină pe fidelitatea dumnezeiască, iar fecunditatea conjugală se întemeiază pe fecunditatea dumnezeiască. Bărbatul și femeia sunt chemați să primească acest dar și să-i corespundă prin dăruirea de sine reciprocă”.
”Această frumoasă viziune”, a recunoscut papa Francisc, ”poate să apară utopică, întru cât pare să nu țină cont de slăbiciunea omenească, de nestatornicia iubirii umane. Indisolubilitatea este deseori concepută ca un ideal și tinde să predomine mentalitatea potrivit căreia căsătoria durează atâta vreme cât există iubire. Dar de ce iubire este vorba? Și aici există deseori o inconștiență despre adevărata iubire conjugală, redusă la planul sentimental sau o simple satisfacții egoiste. În schimb, iubirea căsătorească este inseparabilă de căsătoria însăși, în care iubirea umană, slabă și limitată, se întâlnește cu iubirea divină, întotdeauna fidelă și milostivă”. Isus cere discipolilor săi să se iubească unii pe alții așa cum El i-a iubit pe ei (cf. Ioan 13,34), de aceea, Dumnezeu însuși susține soții cu ajutorul harului său. ”Este un dar încredințat libertății lor, cu limitele și căderile lor, drept care iubirea dintre soț și soție are nevoie în continuu de purificare și maturizare, de înțelegere și iertare reciprocă”.
”Căsătoria nu trebuie idealizată, ca și cum ar exista doar acolo unde nu sunt probleme”, a subliniat papa Francisc. ”Planul lui Dumnezeu, fiind pus în mâinile noastre, se împlinește întotdeauna într-un mod imperfect și, cu toate acestea, prezența Domnului locuiește în familia reală și concretă, cu toate suferințele, luptele, bucuriile și propunerile ei de fiecare zi”, astfel încât ”spiritualitatea căsătorească este o spiritualitate a legăturii în care locuiește iubirea divină” (exhortația Amoris laetitia, 19 martie 2016, nr. 315).
E necesar, prin urmare, a redescoperi ”realitatea permanentă a căsătoriei ca legătură. Acest cuvânt este privit uneori cu suspiciune, ca și cum ar fi vorba de o impunere din afară, de o povară, de un laț în opoziție cu autenticitatea și libertatea iubirii. Dacă, în schimb, legătura este înțeleasă chiar ca o legătură de iubire, atunci se revelează ca nucleu al căsătoriei, ca dar divin care este izvorul adevăratei libertăți și care păstrează viața căsătorească. În acest sens, «pastorația pre-matrimonială și pastorația matrimonială trebuie să fie mai întâi de toate o pastorație a legăturii, unde se aduc elemente care să ajute fie la maturizarea iubirii, fie la depășirea momentelor grele. Aceste aporturi nu sunt doar convingeri doctrinare și nici nu pot fi reduse la prețioasele resurse spirituale pe care Biserica le oferă întotdeauna, dar trebuie să fie parcursuri practice, sfaturi bine întruchipate, strategii luate din experiență, orientări psihologice” (Amoris laetitia, nr. 211).
”Căsătoria, dar al lui Dumnezeu, nu este un ideal sau o formalitate”, a spus papa în continuarea discursului, ”ci o realitate cu o anume consistență proprie. Acum aș vrea să subliniez că este un bun! Un bun de o valoare extraordinară pentru toți: pentru soții înșiși, pentru fiii lor, pentru toate familiile cu care intră în relație, pentru întreaga Biserică, pentru întreaga umanitate. Un bine care este difuziv, care atrage tinerii să răspundă cu bucurie la vocația matrimonială, care întărește și îi revigorează în continuu pe soți, care aduce numeroase și diferite roade în comuniunea bisericească și în societatea civilă”.
De altfel, ”în economia creștină a mântuirii, căsătoria constituie mai întâi de toate calea regală pentru sfințenia soților, o sfințenie trăită în cotidianul vieții: acesta este un aspect esențial al Evangheliei familiei. Este semnificativ faptul că Biserica propune în zilele noastre ca exemple de sfințenie unele perechi de soți și mă gândesc, de asemenea, la nenumărații soți care se sfințesc și edifică Biserica cu acea sfințenie pe care am numit-o de la ușa de-alături” (cf. exortația Gaudete et exsultate, 19 martie 2018, nr. 4-6).
Referindu-se, în fine, la soții care sunt în criză, papa a spus că ”Biserica, atât păstorii de suflete cât și ceilalți credincioși, îi însoțesc cu iubire și speranță încercând să-i susțină. Răspunsul pastoral al Bisericii își propune să transmită de o manieră vitală Evanghelia familiei. În acest sens, o resursă fundamentală pentru a înfrunta și a depăși crizele este reînnoirea conștiinței cu privire la darul primit în sacramentul căsătoriei, un dar irevocabil, un izvor de har pe care ne putem baza întotdeauna. În complexitatea situațiilor concrete, care cer uneori colaborarea științelor umane, această lumină asupra propriei căsătorii este o parte esențială a drumului de împăcare. În acest fel, fragilitatea, care mereu rămâne și însoțește chiar și viața conjugală, nu va duce la ruptură, grație puterii Spiritului Sfânt”.
Alimentând mereu spiritul de gratitudine față de Dumnezeu pentru darurile sale ”vom putea să-i ajutăm și pe ceilalți să-l alimenteze în diferitele situații ale vieții lor”, a spus papa Francisc prelaților auditori ai tribunalului apostolic ”Rota Romana”, nu înainte de a invoca darurile Spiritului Sfânt asupra serviciului pe care îl îndeplinesc pentru ”adevărul căsătoriei”.
