A II-a Zi de Crăciun – Serbarea Maicii Domnului:
Sfânta Liturghie arhierească în Capela „Căianu” a parohiei Cluj-Mănăștur II
În cea de-a II-a zi de Crăciun – Serbarea Maicii Domnului, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a celebrat Sfânta Liturghie arhierească în Capela „Căianu” a parohiei Cluj-Mănăștur II (de pe calea Mănăștur nr. 9, Cluj-Napoca), cu hramul „Intrarea în Templu a Maicii Domnului”. La masa Sfântului Altar, împreună cu Ierarhul au concelebrat pr. paroh Petru Chirtoș, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, pr. Bogdan Teglaș, care a împlinit rolul de vicar parohial în această parohie iar, începând din această toamnă, slujește la Roma, din încredințarea Preasfinției Sale Claudiu.
A concelebrat și pr. Ionuț Goția, preot călugăr al Comunității Ucenicilor Inimii lui Isus și a Mariei (DCJM) din Spania, originar din Cluj-Napoca (fiu al pr. prof. Anton Goția și nepot al pr. mărturisitor Tertulian Langa, de binecuvântată amintire). Pr. Ionuț Goția este și pictor de icoane – câteva împodobesc și capela „Căianu”, iar, la încheierea celebrării liturgice, pr. Petru Chirtoș a dăruit, ca amintire, Preasfinției Sale Claudiu și părintelui protopop icoane realizate de el. A diaconat dc. Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, iar răspunsurile liturgice le-a dat ipod. Ovidiu Legean, din Cancelaria eparhială.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu și-a exprimat bucuria de a se afla în comunitatea în care era programată o vizită pastorală la serbarea hramului, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, – duminică, 20 noiembrie – pe care, din motive de sănătate nu a putut-o realiza – fiind înlocuit atunci de pr. protopop Mircea Marțian, iar acum, în cea de-a doua zi de Crăciun, a împlinit promisiunea de a se afla în parohia Cluj-Mănăștur II. Preasfinția Sa a amintit și cu acest prilej relația specială care există între Episcop, protopopi, parohi, cei care împreună se află la dispoziția credincioșilor, formând cu toții o mare familie a Bisericii: „cred din tot sufletul că suntem o mare familie” a reafirmat. A spus: „Unul dintre mesajele profunde ale Crăciunului este acesta: că fiecare dintre noi avem o cale în această lume, în felul în care Dumnezeu ne-a trimis și ne-a ales, dar toate căile noastre trebuie să meargă împreună înspre Calea Bisericii, calea Familiei lui Dumnezeu.”
Privind la Evanghelia din a II-a zi de Crăciun (Mt 2,13-23), Ierarhul a evidențiat înălțimea chemării lui Dumnezeu și dificultatea de a răspunde, cu puteri limitate și în contextul amenințător, al nesiguranței lumii actuale, unei astfel de chemări, dar, a subliniat: „Toate lucrurile pe care le putem gândi despre noi, Evanghelia ni le prezintă, dar într-o cu totul altă formă: ce poate fi mai simplu decât o iesle în Betleem? Ce poate fi mai simplu decât Nazaretul – este atât de simplu, încât, primii ucenici se întreabă: «oare din Nazaret poate veni ceva bun?» Ce poate fi mai modest decât o fecioară necunoscută în acest oraș, Nazaret… Ce poate fi mai modest decât un logodnic ca și Sf. Iosif, care nu are o armată la dispoziția sa? Și, totuși, aceștia sunt chemați să schimbe fața omenirii și o schimbă cu adevărat.”
„Dacă ne uităm doar la Irod și la puterea lui, ne înspăimântăm, dar, unul dintre lucrurile extrem de importante pe care Evanghelia ni le spune, este că problema noastră nu este cu Irod și nu este cu lumea în care trăim și cu forța ei aparent zdrobitoare. Ci, problema noastră este să vedem ce relație avem cu îngerul lui Dumnezeu! Fiindcă, dacă suntem atenți, vedem că toată această putere imensă a lumii, în cazul Evangheliei, a lui Irod, nu poate face nimic împotriva unui simplu Prunc. Îngerul Domnului vestește lui Iosif și, prin Iosif, Sfintei Familii, fiecare pas pe care trebuie să îl facă, așa încât să scape de puterea lui Irod. Și, repet, adevărata noastră problemă nu e Irod, ci e felul în care ne raportăm la Dumnezeu, felul în care și noi ascultăm glasul îngerului. De ce? Fiindcă, dacă ascultăm glasul îngerului, pe de o parte, scăpăm de Irod.”
„Pe de altă parte, descoperim un lucru minunat – și anume că viețile noastre nu sunt banale, mediocre și simple, ci sunt planurile lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. Sunt profeții pe care noi trebuie să le împlinim și pe care Dumnezeu le are cu fiecare dintre noi. Și, dacă citim, recitim, medităm, Sfânta Scriptură – Evanghelia pe care am ascultat-o -, regăsim aceste lucruri, fiindcă, vedem în ce fel Iosif ascultă glasul îngerului: fără să pună la îndoială, fără să pună întrebări, fără să înțeleagă, probabil, pe deplin, lucrurile. Dar știe că Dumnezeu, prin îngerul Lui, are grijă de ei. Și nu se înspăimântă de Irod și de oastea lui, și de ceea ce aude, ci ochii lui sunt la Dumnezeu, urechea lui este la glasul îngerului. Și îngerul îi spune: «ridică-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt» și Iosif nu pune nici o condiție: noaptea, se ridică, ia Pruncul și pe mama lui și merge în Egipt – respectă exact cuvântul îngerului.” Și, face la fel când ajunge în Egipt și îngerul îi cere să se întoarcă.
Preasfinția Sa Claudiu a subliniat: „Aici este cheia vieții noastre spirituale, iubiți credincioși: nu cât de puternici suntem, nu câte relații avem, nu dacă suntem sau nu suntem primiți, sau acceptați de lumea în care trăim. Ci felul în care noi ne raportăm la Dumnezeu ascultând glasul îngerului. (…) Dacă ascultăm glasul îngerului, revedem ceea ce este al treilea pas în Evanghelie: îngerul vorbește, Iosif face (ceea ce îi cere îngerul) și următorul pasaj este: «ca să se împlinească ceea ce era spus prin prorocul», ca să se împlinească o profeție. Și înțelegem că, dacă pentru Sfânta Familie este așa, așa este și pentru noi. Și noi, dacă ascultăm glasul îngerului și facem ceea ce el ne spune, se împlinește profeția pe care Dumnezeu o are cu noi. Și nu contează dacă suntem doi, sau trei, sau câteva milioane, ci contează dacă ascultăm glasul îngerului. De aceea, insist asupra faptului că suntem o mare familie. Și suntem o mare familie sub ocrotirea Sfintei Familii: a Pruncului Isus, a Maicii Sfinte, a Sfântului Iosif.”
A subliniat: „Pruncul Isus, vine într-o iesle. El ne dăruiește pacea și bucuria. Și este o pace și o bucurie pe care nimeni și nimic nu o poate lua din sufletele noastre, nici un Irod din această lume”. A amintit și exemplul Episcopilor martiri, „care nu s-au temut de irozii din această lume. Au crezut mult mai mult în puterea lui Dumnezeu, care a fost lângă ei și în temniță. Și astăzi noi îi numim fericiți.” De aceea, Preasfinția Sa a îndemnat ca Sărbătoarea Crăciunului să nu fie o sărbătoare „doar o dată pe an”, „ci să transformăm această sărbătoare într-o sărbătoare lăuntrică, spirituală, într-o sărbătoare a sufletului nostru. Și atunci, în fiecare zi în care ne trezim, să ascultăm glasul îngerului. Cum îl putem asculta? În primul rând în rugăciune, citind Sfânta Scriptură, meditând Sfânta Scriptură, încercând să intrăm, în lumea în care trăim, în logica lui Dumnezeu și nu în logica lui Irod”. A încheiat subliniind: „Ceea ce este important este să ascultăm glasul îngerilor, să nu privim la irozi, ci la Dumnezeu și făcând astfel să transformăm viețile noastre în profeție”.
La final, pr. paroh Petru Chirtoș a mulțumit tuturor pentru participare, în mod special Preasfinției Sale Claudiu și a prezentat un scurt istoric al parohiei și al Capelei „Căianu”: „Capela noastră este închinată Sfintei Fecioare Maria. De fapt, ctitorii acestei capele, au numit-o la început capela Sfânta Maria, dar, fiindcă a trebuit să fie ales un hram al Preacuratei Fecioare Maria, mai întâi s-a ales Bunavestire, apoi curatoratul parohiei a ales hramul Intrarea în Templu a Maicii Domnului. În cea de-a II-a zi de Crăciun o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria”, a evidențiat, „deci, această zi este tot o zi de hram a capelei noastre”. A explicat cum, în această capelă „a fost sămânța formării tinerilor din Biserica Greco-Catolică”, după ieșirea la lumină din 1990. „A fost primul loc din Cluj, după Revoluție, în care tinerii s-au întâlnit cu preoții pentru a discuta, aici pr. Olivo Bosa SJ se întâlnea cu studenții”, din 1992, până după retrocedarea Catedralei „Schimbarea la Față” (din 1998).
A arătat cum „acest spațiu a fost cerut de la Primărie de un laic: de prof. Virgil Medan, în 1992, ca sediu al Asociației culturale Ioan Căianu (călugăr franciscan), în cerere fiind specificat faptul că spațiul este destinat cultului. Apoi, după încă un an, în 1993, s-a reînființat parohia, urmașă a parohiei care a funcționat în biserica «Calvaria», în care Ierom. Leon Manu a celebrat Sfânta Liturghie.” A mai specificat: „La 18 aprilie 1993 – de Învierea Domnului, a avut loc, în acest spațiu, prima Sfânta Liturghie, între preoții celebranți fiind doi călugări bazilieni: pr. ierom. Silvestru Augustin Prunduș OSBM și pr. Grigore Arieșan OSBM. A existat, la acea dată, intenția ca parohia Cluj – Mănăștur II să fie administrată de călugării bazilieni la fel ca în trecut, dar Preasfințitul George Guțiu (atunci Episcop de Cluj-Gherla), a luat o altă decizie, și, în anul 1995, mi-a încredințat această parohie.”
Părintele paroh a mai menționat că, dacă în exterior clădirea nu a putut fi renovată – fiind monument istoric – în interior capela a fost mult înnoită și înfrumusețată și totul s-a realizat doar prin contribuția credincioșilor acestei parohii. Ca urmare, au fost premiați, cu diplome de merit, credincioși ai parohiei Cluj-Mănăștur care au fost sprijin pentru Biserică și model pentru întreaga comunitate.
Parohia Cluj-Mănăștur II, a fost înființată în 1924 de către (acum) Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu. Aici a slujit călugărul bazilian, Servitor al lui Dumnezeu (al cărui proces de beatificare se află în curs) Ierom. Leon I. Manu (din 1936, egumen al Mănăstirii Nicula) arestat pentru credință în 1953, și care în 1959 a murit în închisoare la Gherla.
Era o parohie în care Episcopul Iuliu Hossu venea adeseori (biserica parohială fiind biserica Calvaria – vechi monument istoric, pe atunci închiriată de la Biserica Romano-Catolică). Între anii 1932-1947, Șematismul Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947 enumeră, cu date exacte, 15 vizite canonice în parohia Cluj-Mănăștur II. Același Șematism menționează că, în 1947, parohia Cluj-Mănăștur II ajunsese la peste 1400 de suflete.
