Scrisoare pastorală Sfânta Liturghie, ospățul Familiei lui Dumnezeu
- tema noului an bisericesc -
Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,
Iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu
Iubiți frați și surori în Cristos,
Anul bisericesc începe la 1 septembrie și, potrivit tradiției împământenite în Eparhia de Cluj-Gherla, fiecare an este dedicat unei teme importante pentru viața creștină, în vederea aprofundării și a trăirii mai intense a relației noastre cu Dumnezeu. Pe parcursul unui an, noi, asemenea apostolilor, ne străduim să fim „cu ochii ațintiți asupra lui Isus Cristos, începătorul și plinitorul credinței” (Evrei 12,1), cerând harul de a-L mărturisi cu încredere și speranță în lumea de astăzi.
Un An Pastoral bogat în haruri tocmai s-a împlinit. Pus sub ocrotirea Sfintei Familii, care să ne învețe să devenim și noi tot mai mult Familie a lui Dumnezeu, ne-a însuflețit cu un mesaj care poate fi sintetizat în următoarea expresie: “Familia Bisericii - o casă pentru toți”. Bogăția de termeni spirituali din tradiția Bisericii care fac referință la categoria familiei a fost esențială în această alegere: Tatăl ceresc, Maica Sfântă, fiii și fiicele lui Dumnezeu, moștenitori ai Împărăției Cerurilor și atâtea alte formulări, cu care suntem obișnuiți în viața de credință, ne îndeamnă să ne simțim efectiv parte a Familiei lui Dumnezeu.
Am putut observa felul în care preoții, persoanele consacrate și credincioșii au rezonat cu această aducere aminte a identității și a misiunii lor. Modul în care credincioșii s-au adunat împreună, în sărbătorile și pelerinajele de peste an, a arătat bucuria, seninătatea și deschiderea ce caracterizează o adevărată Familie. Tocmai de aceea, am dorit să păstrăm acest suflu vital pe care Spiritul Sfânt ni l-a dăruit, ducând totodată mai departe reflecția și trăirea noastră spirituală înspre noi orizonturi.
Motto-ul noului An Pastoral (1 septembrie 2022 - 31 august 2023) este: “Sfânta Liturghie – ospățul Familiei lui Dumnezeu”. Regăsim, așadar, Familia, ca moștenire prețioasă a Anului Pastoral precedent, îmbogățită de o lumină esențială pentru noi creștinii, aceea a Sfintei Liturghii.
“Ospățul” apare adesea în Noul Testament, fiind prezentat ca un spațiu privilegiat al comuniunii dintre Dumnezeu și oameni. Este un loc al bucuriei, al gratuității, al împlinirii noastre spirituale, dar și un loc al responsabilității. În cadrul ospățului, primim abundența darurilor lui Dumnezeu, hrana atât de necesară noii realități în care am fost inserați, dar ține de libertatea și de responsabilitatea noastră felul în care ne apropiem și participăm la acest ospăț.
Orice familie autentică are un ritm al vieții, impus de iubirea reciprocă a membrilor ei și de numeroasele angajamente, dar momentele de intimitate sunt trăite de obicei în jurul mesei, în ambianța casei, când soțul și soția, părinții și copiii, se reîntâlnesc, mănâncă și își împărtășesc experiențele zilnice. Oricine a trăit aceste clipe știe că, dincolo de hrana împărtășită cu ceilalți, s-a bucurat de prezența și de iubirea membrilor familiei. Faptul de a iubi și de a fi iubit, de a te dărui și de a primi darul prezenței celuilalt, dă sens, bucurie și speranță vieții de familie, atât în perioadele de liniște, cât și în cele dificile.
În mod asemănător, creștinii sunt invitați de Domnul în jurul altarului Său, pentru a se bucura de prezența Sa reală și pentru a-L primi în viața lor concretă. Familia lui Dumnezeu se întâlnește la Sfânta Liturghie, pentru a oferi Tatălui jertfa mântuitoare a Fiului Său, prin puterea Spiritului Sfânt. Pâinea și vinul, care sunt darul naturii create de Dumnezeu și totodată rodul muncii noastre, sunt transformate de Isus nu în ceva, ci în El însuși. Noi doar oferim cu umilință din ceea ce am primit, iar Isus, Cel care s-a jertfit pentru noi, care a murit și a înviat, transformă darurile și ni se dăruiește ca Dumnezeu adevărat și om adevărat. Acest adevăr este evocat în Rugăciunea Heruvicului: „Că Tu ești Cel care aduci și Cel care Te aduci, Cel care primești și Cel care Te împarți, Cristoase, Dumnezeu nostru...”.
Nu trebuie să uităm, însă, că transformarea pâinii și a vinului în Trupul și în Sângele lui Cristos are ca finalitate transformarea noastră, a celor care îl primim și ne împărtășim. Acesta este motivul pentru care, la finalul rugăciunii euharistice din Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, ne rugăm: „Iar pe noi pe toți, care dintr-o Pâine și dintr-un potir ne împărtășim, să ne unești unul cu altul întru împărtășirea Aceluiași Sfânt Spirit...”. Într-adevăr, Spiritul Sfânt este Acela care, în momentul împărtășirii euharistice, ne introduce în intimitatea și în dragostea Familiei lui Dumnezeu, ajutându-ne să înțelegem că ospățul prin excelență este Sfânta Liturghie. Acolo ne regăsim ca Familie a lui Dumnezeu, în jurul Împăratului nostru, și tot acolo înțelegem că acest Împărat ne este Tată, că Doamna noastră ne este Mamă iubitoare, că Isus este Fratele nostru și că în El suntem cu toții frați și surori, fii și fiice. La acest Ospăț Divin primim o hrană spirituală și îndumnezeitoare, Trupul și Sângele Domnului, Pâinea coborâtă din Cer pentru a ne susține în exodul nostru pe acest pământ. Euharistia este inima Bisericii, adică centrul și izvorul din care se revarsă iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu asupra noastră, care ne înnobilează, ne sfințește și ne unește pe toți în unitatea mistică a Trupului lui Cristos.
Dar așa cum în viața de familie nu poți trăi doar primind, fără să dăruiești, cu atât mai mult în Biserică suntem chemați să dăruim viața noastră lui Dumnezeu și semenilor. În felul acesta, Sfânta Liturghie este continuată în existența noastră zilnică, prin credință și iubire, pentru ca întreaga noastră viață să devină euharistică.
Sfânta Liturghie ne hrănește și în alt fel, prin conținutul de credință ce ne este dăruit odată cu binecuvântările, ecteniile, rugăciunile și cântările din care noi ne împărtășim. Ne hrănește prin icoanele și imaginile sfinte, din iconostasele și bolțile bisericilor, care ne deschid orizonturile Împărăției lui Dumnezeu. O bogăție înspre care Biserica, prin învățăturile ei din toate timpurile, nu încetează să ne îndrepte, îndemnându-ne să căutăm noi și noi maniere de a ne apropia de acest tezaur de credință.
Acest An Pastoral va fi dedicat, așadar, Sfintei Liturghii, unde Familia lui Dumnezeu se adună pentru a-și regăsi și a-și întări identitatea, primind hrana sufletească și tăria de a-și împlini misiunea, vestind Evanghelia mântuirii și ducând lumii iubirea lui Cristos. La celebrarea Sfintei Euharistii, trăim cu toții acea minunată comuniune cu Dumnezeu și între noi, pe care Isus o are cu prietenii Săi la nunta din Cana sau la Cina cea de Taină, dar și cu fiecare dintre noi atunci când suntem adunați împreună la Frângerea Pâinii.
Vă asigur pe toți de rugăciunea și binecuvântarea mea, cerând Tatălui nostru din Ceruri bogate haruri, iar Maicii Sfinte ajutor și ocrotire pentru ca toți să ne apropiem cu înnoită dragoste de darul cel mai de preț al Mântuitorului nostru Isus Cristos, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
† Claudiu
Episcop de Cluj-Gherla
