Puterea Cuvântului Mântuitorului, contemplată în ultimele două duminici, atât în cazul slujitorului sutașului, cât și în cazul îndrăciților din Gadara, se manifestă și în viața slăbănogului din evanghelia de astăzi. Ca și întotdeauna, Cuvântului îi corespunde o acțiune concretă imediată. Isus îi spune paraliticului “ridică-te ia-ți patul și mergi la casa ta”, iar rezultatul este imediat: omul se ridică, își ia patul și merge la casa lui. În evanghelia de astăzi, în schimb, Mântuitorul dă ucenicilor, mulțimii și deasemenea și nouă o cheie extrem de importantă pentru înțelegerea eficacității extraordinare și imediate: Cuvântul Lui nu este doar acela al unui Rabbi sau al unui profet oarecare, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi Isus își atribuie unul dintre titlurile pe care Vechiul Testament le folosește pentru a vorbi despre Mesia. În plus avem o specificație ulterioară atunci când Mântuitorul vorbește despre iertarea păcatelor. Acțiunea tipică a lui Dumnezeu, rezervată exclusiv Lui, iertarea păcatelor este astăzi legată de figura Fiului Omului. O adevărată blasfemie în ochii cărturarilor și ai fariseilor, blasfemie pentru care Isus va fi și condamnat la moarte, mențiunea legată de iertarea păcatelor le spune ucenicilor că Cristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. De aceea cuvântul Lui are o eficacitate imediată, fiindcă este însuși Cuvântul lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi marchează în acest sens o etapă esențială în revelația progresivă a Fiului în fața ucenicilor săi. Acel tânăr Rabi din Nazaret pe care l-au urmat este Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Referința la casa acestuia merită de asemenea toată atenția noastră. În momentele de după vindecarea de astăzi, Mântuitorul îl întâlnește pe Matei vameșul, căruia îi spune “astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Înțelegem că semnificația cuvintelor merge dincolo de înțelesul imediat, oamenii vindecați și mântuiți prin întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu dobândind o nouă casă și o nouă familie. Un nou Tată pe care Fiul ni-l revelează. Întreaga operă și misiune a Fiului ar putea fi rezumată de reîntoacerea la Tatăl, înspre adevărata noastră casă, Paradisul. Întelegem atunci sensul întrebării cel puțin interesante a Mântuitorului: ”ce este mai ușor a spune iertate îți sunt păcatele sau a spune ridică-te ia-ți patul și mergi la casa ta?” Amândouă sunt lucruri nu doar dificile, ci imposibile. Însă Isus ne dă astfel finalitatea miracolelor, care nu sunt scop în sine, ci semne înspre Cel ce dăruiește, marcând trecerea de la o stare lumească aflată sub semnul păcatului și al morții și care este casa noastră pe acest pământ, înspre o stare nouă, dar al Cerului aflată sub semnul bucuriei și al vieții veșnice, Casa noastră adevărată.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 9,1-8
Intrând în corabie, Isus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Isus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Isus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai usor a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au dat mărire lui Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
